Preotul ortodox român Bogdan: "Pregătirea mea la o universitate pontificală a fost esențială pentru a-mi sluji țara".

La Biroul de presă al Patriarhiei Ortodoxe Române

Studiile sale l-au calificat pentru a lucra la Biroul de presă al Patriarhiei Ortodoxe Române. Unele dintre cele mai frumoase experiențe ale sale au fost acoperirea vizitei Papei Francisc în România în 2019. "Datorită instrumentelor dobândite în cadrul studiilor de comunicare de la Sfânta Cruce, am reușit să devin un mai bun comunicator și purtător de cuvânt", spune părintele Bogdan.

De asemenea, deține un doctorat în teologie în țara sa natală, cu specializare în catehetică și omiletică. "Mi-am axat activitatea mea comunicativă pe intensificarea dialogul dintre Biserică și culturăBiserica este un creator de valori culturale reale. Acest lucru este foarte important într-o țară ca România, unde încă ne confruntăm cu problemele create de dictatura comunistă care a durat atâția ani", spune el.

Un preot ortodox cunoscut în țara sa

Bogdan Teleanu este cunoscut în țara sa atât pentru activitatea de evanghelizare, cât și pentru slujirea pastorală, în special în ultimul an al pandemiei. Este căsătorit și are trei copii. În Biserica Ortodoxă, aceștia pot fi hirotoniți preoți după căsătorie, deși nu pot deveni episcopi.

 Anul 1999 marchează un moment deosebit în istoria României, la zece ani de la căderea regimului comunist.  
Într-adevăr, prima călătorie a unui Papă catolic în țara noastră majoritar ortodoxă: Sfântul Ioan Paul al II-lea. A fost la 9 mai 1999 - o dată istorică! Îmi amintesc și acum - pentru că pe atunci lucram deja la Biroul de Presă al Patriarhiei Ortodoxe - când, în Parcul Podul Izvor din București, la finalul celebrării euharistice prezidate de Papa, în prezența Patriarhului Teoctist, catolicii și ortodocșii au strigat un strigăt neașteptat: "Uniți-vă! Uniți-vă! care în limba noastră înseamnă "Unitate, unitate". Aceste imagini au rămas în memoria tuturor românilor. Și tocmai în timpul primei vizite a lui Ioan Paul al II-lea am fost informat despre Facultatea de Comunicare din cadrul Universității Pontificale a Sfintei Cruci.

Și cum a fost experiența de a fi preot ortodox la o universitate pontificală din Roma?
Întotdeauna repet, vorbind despre această bogată experiență, ceea ce spun Părinții Bisericii: "Nu există o cale mai lungă decât cea dintre minte și inimă". Și pentru mine, în mod special, a fi ortodox într-o universitate pontificală a fost o legătură între minte și inimă. Am depășit dificultățile legate de limbă și de călătoria spre România pentru a fi cu familia mea. Le mulțumesc binefăcătorilor care au făcut posibil ca eu să studiez la Roma. Contribuția lor este fundamentală.

"Noi suntem firele care conectează diferite instituții și oameni". 

Ce credeți că înseamnă să fii un comunicator?
Pentru mine, care sunt religioasă, este în primul rând un act de purificare, adică de a face să coincidă ceea ce simți cu ceea ce comunici. A-ți ignora problemele interioare, a nu-ți purifica conștiința, înseamnă a comunica o minciună! Mecanismul de comunicare a credinței constă în acest "proces de conștiință", care constă în a privi în interiorul nostru și a găsi ceva care ne luminează, rațiunea noastră de a fi: bunătatea și sfințenia materializate în chipul lui Hristos.

Noi suntem "firele" care conectează diferitele instituții și persoane. Dacă nu avem grijă de aceste "fire", adică dacă încercăm să avem o conștiință morală fără păcat, este foarte greu să transmitem realitatea despre Biserică sau despre nevoile familiale, profesionale și personale ale oamenilor. De aceea, în primul rând, este nevoie de o concordanță între gândire și exprimare.

A crescut într-un regim comunist

Vorbind de gândire și de exprimare, cum ați trăit regimul comunist în copilărie?
Efortul meu este de a păstra această memorie esențială a tot ceea ce mi s-a întâmplat personal. Sunt convins că este fundamental, în plan istoric, să păstrăm "marea memorie salvatoare" care constituie spiritualitatea poporului român.

Încă din copilărie, la fel ca mulți oameni din satul meu, eram creștin... Cu toate acestea, toată lumea trăia cu frică, chiar și părinții mei ne sfătuiau să nu vorbim despre ceea ce auzeam la radio, despre Europa, despre libertate, despre rugăciune, despre credința noastră. Dar eu nu puteam să accept această frică, chiar și la școală m-am opus regimului comunist. Odată, de exemplu, profesorul de istorie din gimnaziu ne-a întrebat pe noi, copiii, dacă mergem la biserică. Toată lumea a mers, dar nimeni nu a îndrăznit să vorbească, pentru că știam care era adevăratul scop al profesorului. Ei bine, eu am simțit o revoltă în inima mea, m-am ridicat și i-am spus: "Eu merg întotdeauna la biserică! Ei bine, el a fost surprins și m-a întrebat de ce cred în Dumnezeu. I-am răspuns: "Universul trebuie să aibă un sfârșit, iar eu cred că sfârșitul universului este în mâinile lui Dumnezeu". Reacția lui a fost bună, pentru că mi-a spus că sunt un băiat foarte curajos!

Lipsa de valori

Ce a mai rămas astăzi din acea epocă?
Lipsa de valori, în general... Și sărăcia și inegalitatea. Problemele create de un regim politic ateu, cum era sistemul comunist, nu erau noi pentru lumea creștină, deoarece viziunea comunistă asupra realității avea multe în comun cu viziunea eretică dualist-maniheistă: de fapt, și comunismul împărțea lumea în două tărâmuri total separate și opuse, binele și răul.

Cu toate acestea, creștinismul are capacitatea de a propune o cale de mijloc care permite dialogul nu numai între creștini, ci și între creștinism și lumea seculară. Dar astăzi, mai mult decât se crede în general, este nevoie de o "noua evanghelizare"Noua cultură", de asemenea, pentru a răspunde la noile probleme, la noile dificultăți care nu ar fi fost cauzate de dictatura comunistă.

Cuvintele Sfântului Ioan Paul al II-lea

Ce vrei să spui?
Îmi amintesc ce ne-a spus Papa Ioan Paul al II-lea: "Voi, care v-ați eliberat de coșmarul dictaturii comuniste, nu vă lăsați înșelați de visele false și periculoase ale consumismului. Și ele ucid viitorul. Isus vă face să visați la o nouă Românie, o țară în care Estul și Vestul se pot întâlni în fraternitate. Această Românie este în mâinile voastre. Construiți-o împreună, cu îndrăzneală. Domnul v-o încredințează. Pe atunci nu știam care sunt problemele consumismului și ale societății materialiste... Astăzi le vedem.

Imigrație și emigrație

Migrația este, de asemenea, o problemă.
Dacă înainte trăiam într-o țară aproape izolată de lumea exterioară, astăzi avem durerea imigrației și, mai ales, a emigrației, pentru că sunt foarte mulți români în străinătate. Biserica Ortodoxă Română este foarte implicată în sprijinirea familiilor celor care au emigrat, ocupându-se în special de copiii care rămân singuri în țară pentru că mamele și tații lor sunt nevoiți să plece la muncă în străinătate pentru a trimite bani acasă.

La aceste copii din România sunt numiți "orfani albi". Potrivit estimărilor, din cei 5 milioane de copii români, 750.000 sunt afectați mai mult sau mai puțin violent de plecarea părinților lor. Dintre aceștia, 350.000 au fost privați de unul dintre părinți, în timp ce 126.000 au fost privați de ambii părinți. Dar peste 400.000 de copii au cunoscut, pentru o perioadă din viața lor, o formă de singurătate.

Preot paroh al bisericii din San Pantelimón

...Și știu că sunteți foarte implicat în acest tip de îngrijire a periferiilor existențiale, așa cum le numește Papa Francisc.
Da, așa este, și mai ales de anul trecut, când am fost nevoit să îmi părăsesc locul de muncă de la Biroul de Presă al Patriarhiei Ortodoxe Române după ce am fost numit preot paroh al Bisericii Sfântul Pantelimon din centrul Bucureștiului. Fostul preot paroh s-a îmbolnăvit și a murit de COVIDE. Iar eu, fiind și tată de familie, am fost nevoit să renunț la unele responsabilități pentru a desfășura activitățile parohiei care, de fapt, este o realitate foarte dificilă, nu atât din cauza oamenilor, cât din cauza muncii care rămâne de făcut, din cauza condițiilor de muncă, a nevoilor enoriașilor.

El este, de asemenea, scenarist și autor

Problemele pastorale sunt diverse și complicate. Cu toate acestea, eu, în mod special, am beneficiat foarte mult de pregătirea pe care am primit-o în cadrul studiilor de comunicare, deoarece am creat o pagină web http://ateneulsfantuluipantelimon.blogspot.com pentru a promova un program pe care l-am lansat și care se numește Ateneo di San Pantelimon. Organizăm spectacole de teatru (la care eu sunt scenarist și autor) pentru toți cei care doresc să participe: oameni din parohie, copii, migranți etc. În activitățile noastre încercăm să redescoperim patrimoniul nostru artistic, istoric, cultural, muzical... De asemenea, am reînființat un vechi ziar, care fusese închis în perioada comunistă, iar împreună cu soția mea, care lucrează la televiziunea Eparhia, am realizat un documentar despre cum, din întâmplare, am descoperit existența acestui ziar și cum am lucrat pentru a-l readuce la tipar.

Unitate între catolici și ortodocși

Care este situația actuală pe drumul spre unitate între catolici și ortodocși?

Ei bine, progresele continuă să se facă... Deja în 2002, Patriarhul Teoctist i-a făcut o vizită de revenire lui Ioan Paul al II-lea la Roma și, cu această ocazie, cei doi lideri religioși au semnat o declarație comună în care au reafirmat angajamentul de a "se ruga și de a lucra pentru deplina unitate vizibilă" între toți ucenicii lui Hristos. Scopul nostru și dorința noastră arzătoare este comuniunea deplină, care nu este absorbție, ci comuniune în adevăr și iubire. Este o cale ireversibilă, care nu are alternative: este calea Bisericii.

Un alt moment crucial a fost vizita Papei Francisc în 2019, care ne-a reamintit că în acest moment special, noi toți, catolici români și ortodocși români, trebuie să fim curajoși. Lumea este afectată de multe și dramatice probleme. Suntem cu toții chemați să lucrăm pentru unitatea întregului neam omenesc, pentru solidaritate, pentru pace, amintindu-ne mereu acele minunate cuvinte ale lui Ioan Paul al II-lea: "Nu vă fie frică". Cred că acest mesaj rămâne și astăzi fundamentul unității și al drumului nostru, al creștinilor, pentru a da roade de pace și solidaritate în țara noastră și în întreaga lume.

Rolul mass-media

Și în acest sens, rolul comunicării credinței este foarte important...

Bineînțeles că da! Mass-media poate juca un rol important, fiind un mijloc de presiune care poate contribui la schimbări socio-politice, culturale, valorice, chiar climatice în țară și în lume. Eu spun mereu că nu putem fi ca Iuri Gagarin: să mergem în cer și să ne întoarcem fără să vrem să ne întâlnim cu Dumnezeu chiar în acest cer. Dimpotrivă, noi, comunicatorii creștini, trebuie să continuăm să explorăm realitatea, să studiem, să ne folosim de toate mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a naviga în spațiul nostru, în cerul nostru, care este mintea umană, pătrunsă neapărat de memoria mântuitoare a lui Dumnezeu, care trăiește în ea și în care trebuie să trăim împreună.

Mulțumesc foarte mult, Părinte Bogdan. Este îmbucurător să știm că, prin formarea în Facultatea de Comunicare a Universității Sfintei CruciMisiunea unei Biserici care nu este catolică, dar soră în credință și misiune, a fost ajutată.

 Urmăriți interviurile noastre cu foști și actuali studenți, a Facultății de Comunicare Socială și Instituțională a Universității Pontificale a Sfintei Cruci, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări de la înființare.