Antoine Tiaboundou este preot în dieceza de Fada N'gourma, un oraș din estul Burkina Faso, situat la 219 kilometri est de capitala Ouagadougou. Fada N'gourma este un oraș important, cunoscut pentru producția de pături și covoare, precum și pentru mierea sa.
"M-am născut într-o familie cu șapte copii. Am avut fericirea de a mă naște și de a crește într-o familie catolică. Tatăl meu (decedat) a fost catehet. În țara mea, cateheza este o slujbă foarte importantă, o slujbă extraordinară instituită în Biserica din Burkina Faso încă de la începutul evanghelizării. Împreună cu mama mea, au fost instruiți timp de patru ani și au fost trimiși de către preotul paroh succesiv în mai multe sate unde tatăl meu trebuia să predea și să pregătească catehumenii pentru primirea sacramentelor inițierii creștine și a căsătoriei.
Figura catehetului este importantă în acest sens, deoarece asigură permanența Bisericii în locurile îndepărtate, unde preotul, adesea foarte solicitat, vine rareori să viziteze comunitățile și să le ofere sacramentele. În fiecare duminică, catehetul reunește comunitatea și, atunci când nu se poate ține o slujbă din cauza lipsei de preoți, el prezidează rugăciunea comunitară de duminică.
Această celebrare constă în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu duminica, urmată de un timp de împărtășire și de o rugăciune comună pentru intențiile comunității și ale Bisericii. Uneori, catehetul, care prezidează, distribuie împărtășania credincioșilor. După această celebrare, el imparte cateheze și îi vizitează pe bolnavi.
În cele din urmă, catehetul este responsabil de oamenii din comunitatea sa, pe care îi îndrumă și îi încurajează în vestirea Evangheliei și în experiența de credință în așteptarea preotului.
Așa că în acest context mi-am trăit copilăria. Și în aceste condiții am avut dorința de a deveni preot încă de la vârsta de cinci ani. Am văzut cât de mult îi lipsea satului meu și cât de mult își dorea să aibă un preot mereu prezent... Iar dorința mea de a-i sluji pe oameni s-a născut din contactul cu un preot redemptorist de origine franceză care venea adesea să celebreze Liturghia duminicală pentru comunitatea din sat. Am încă în suflet o amintire foarte vie despre el: îmi amintesc simplitatea lui, apropierea lui de tatăl meu și ușurința cu care dialoga cu tinerii creștini, cu liderii tradiționali și cu credincioșii de religie musulmană, pentru că în țara mea există tot felul de oameni!
Același preot a fost cel care a avut plăcerea de a-mi prezenta dosarul de intrare în seminarul minor Sfântul Augustin din Baskouré, în arhidieceza de Koupéla, în septembrie 1993, unde mi-am continuat formarea timp de opt ani, până la obținerea licenței în 2001.
După seminarul minor, am studiat filozofie și teologie timp de șapte ani, până când am fost hirotonit preot pe 6 decembrie 2008, cu ocazia jubileului de aur al creării parohiei mele de origine, Piela.
După șase ani de slujire preoțească în dieceză, episcopul meu a dorit să mă trimită la Roma pentru trei ani de studii în Comunicare socială și instituțională la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci, între 2014 și 2017, grație unei burse.
De fapt, a fost un sacrificiu pentru dieceză faptul că am fost în străinătate pentru a mă pregăti, pentru că, așa cum am spus mai devreme, există o lipsă de preoți, dar este foarte necesar nu numai să avem preoți buni și sfinți, ci și să fie bine pregătiți pentru sarcina de evanghelizare, mai ales prin intermediul mass-media, atât de importantă în zilele noastre.
Prin urmare, după ce am obținut diploma de licență în iunie 2017, m-am întors în dieceză pentru a mă ocupa în principal de școlile catolice și, printre altele, de Radio Taanba, un post de radio diecezan".
"Din septembrie 2020, mă întorc într-o misiune de studiu pentru ciclul de doctorat la aceeași universitate. Episcopul a decis să mă întorc pentru a-mi obține doctoratul, deoarece și-a dat seama cât de importantă este munca care poate fi făcută în dieceză după ce ai avut ocazia de a fi format la o universitate de excelență precum Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci. De aceea, după ce am obținut o altă bursă, m-am întors la Roma, chiar dacă într-un moment foarte delicat, cum a fost cel al pandemiei.
De fapt, obținerea unei burse de studiu în acest moment în care COVID lovește din greu omenirea a fost o oportunitate reală și tangibilă pe care Dumnezeu și voi, binefăcătorii mei, mi-ați oferit-o pentru a sluji mai bine Biserica din dieceza mea și, cu harul lui Dumnezeu, pentru a încuraja alți băieți ca mine, urmând exemplul tatălui meu și al preotului răscumpărător care a avut o mare influență asupra mea, să-și consacre viața în slujba Domnului.
Mă bucur să am sprijinul dumneavoastră, care știu că aveți grijă de mine nu doar din punct de vedere material, ci și prin rugăciunile dumneavoastră.
Darul credinței este, așadar, cel mai important lucru pe care îl avem. Îi mulțumesc mereu lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. Văd preoția mea ca pe o continuare a mărturiei de credință a tatălui meu în inima comunităților sătești mici, simple și sărace. Pentru mine, a fi preot înseamnă să-l iubesc pe Isus, să-l fac cunoscut, să împărtășesc cu frații noștri bucuria de a-l cunoaște, pentru ca omenirea să crească în dialog, pace și fraternitate.
De asemenea, sunt convinsă că această specializare foarte importantă pe care o fac în comunicare socială și instituțională îmi va oferi cu siguranță instrumentele necesare pentru a comunica mai bine credința în Biserică și în lume, în special în mica mea țară din Africa.
Gesturile mici și mari din viață fac ca viața însăși, a noastră și a celorlalți, să înflorească din nou. Recunoștința este viață, viața este recunoștință. Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu.
