Don Pablo Santa Maria Watson este un preot canadian de origine mexicană, o figură cheie în Arhidieceza de Vancouver, situată în partea de vest a uriașei țări nord-americane. Anglofonă, această zonă are o minoritate catolică, ceea ce contrastează cu zona francofonă din estul Canadei.
În Vancouver, din cele peste trei milioane de persoane care trăiesc pe teritoriul ocupat de această dieceză, mai puțin de 15 % sunt catolici, adică aproximativ 445.000 de suflete.
Acest preot hirotonit în 2012 a fost vicerector al catedralei din Vancouver și, pentru o vreme, maestru de ceremonii al episcopului. În prezent, el este vicar judiciar adjunctEl mărturisește Fundației CARF că deține această funcție datorită diplomei în Drept Canonic obținută la Universitatea din Navarra.
În ceea ce privește statutul catolicismului în Canada, el îl definește astfel destul de serios. "Nu este diferit de Europa, unde secularizarea și relativismul sunt foarte puternice. Până de curând, exista multă indiferență față de Biserica Catolică. După ce probleme cu băștinașii canadieni și manipularea care durează de mai bine de un an, există o ură puternică. Este o ura marcată de ignoranță", explică părintele Santa Maria.
Numeroase biserici au fost atacate și chiar incendiate, în timp ce Biserica a fost aspru criticată. Totul a început cu un presupus scandal în Biserica din Canada, care a căpătat o publicitate mondială și care, până în prezent, nu a fost dovedit și nici nu există dovezi care să îl susțină.
În mai 2021, presa canadiană și mondială a anunțat că în fostele școli rezidențiale din Canada au fost descoperite "gropi comune" și "gropi comune nemarcate" sau "gropi nemarcate" în care se aflau copii indigeni. Dar, în realitate, acestea erau doar suspiciuni bazate pe geo-radarul care detectează neregularități în sol. Dar, în tot acest timp, nimeni nu a făcut săpături, nu a fost descoperit niciun cadavru, niciun medic legist nu a descoperit un cadavru și nu există resturi ale vreunui mormânt.
Don Pablo a ajuns în Canada după ce a călătorit prin mai multe țări împreună cu familia sa, până când s-au stabilit în cele din urmă în Vancouver, unde toată credința care i-a fost transmisă în copilărie s-a transformat în chemarea de a-l urma pe Domnul ca preot.
"M-am născut într-o familie de catolici practicanți. Credința a fost întotdeauna prezentă în familia mea. Bunicii mei au fost întotdeauna un exemplu de iubire pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa. Chemarea mea la preoție este foarte obișnuită, nu a existat un mare moment de convertire, pur și simplu am crescut într-un cămin catolic unde practicarea credinței era un dat, la fel ca și exemplul părinților mei", povestește el.
Dar, ca în multe alte vocații, credința și rugăciunea bunicii sale au fost cruciale. "Se asigura că atunci când mergeam să o vizităm mergeam la Liturghie în fiecare zi", își amintește el. Dar și exemplul preoților pe care îi cunoștea i-a arătat calea pe care avea să o urmeze în cele din urmă. "Într-o zi, preotul meu paroh mi-a făcut această invitație și m-a rugat să o iau în considerare și L-aș da pe Dumnezeu ca primă opțiune, adaugă el.
La câțiva ani după ce a fost hirotonit preot, episcopul său l-a trimis la Pamplona pentru a studia dreptul canonic la Universitatea din Navarra. Don Pablo a definit acest oraș într-o scrisoare adresată prietenilor săi în timp ce studia acolo ca fiind "un oraș foarte frumos. Ca toate orașele europene, este plin de palate elegante, străzi și piețe fermecătoare și, bineînțeles, biserici frumoase. Să se afle acolo a fost un vis și un privilegiu pentru el, deoarece a reușit să îmbine pasiunea sa pentru dreptul canonic cu afecțiunea sa pentru Spania, țara strămoșilor săi.
În ceea ce privește această formare, Don Pablo Santa María a declarat pentru Fundația CARF: "Acum lucrez ca vicar judiciar, iar munca mea ar fi fost imposibilă dacă nu ar fi fost formarea pe care am primit-o la Universitatea din Navarra. Dedicarea profesorilor a fost neprețuită pentru ca eu să fiu astăzi canonist".
Dar dacă acest preot din Canada este îndrăgostit de dreptul canonic, el este îndrăgostit și de liturghie. "Sunt în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii sale și, ca atare, datoria mea este într-adevăr să le arăt celorlalți dragostea lui Dumnezeu", spune el. Iar aceasta se dăruiește în Euharistie, "o iubire care nu ne abandonează și care rămâne cu noi până la sfârșitul timpului".
"Este foarte important ca un preot să aibă nu doar o o mare cunoaștere a ceea ce este liturghie și cum să o trăiască, dar și o mare dragoste pentru ea, făcut cu respect și dragoste pentru tradițiile Bisericii", a adăugat el.
Dar preotul de astăzi are nevoie și de mai multe caracteristici. El declară pentru Fundația CARF: "Am auzit multe despre faptul că preoții de astăzi trebuie să fie oameni de rugăciunedar trebuie să fim și oameni de cultură și curaj. Preotul de astăzi trebuie să fie de asemenea conștient că misiunea sa începe cu o relație filială cu Domnul nostru: cu alte cuvinte, identitatea noastră nu trebuie să stea în misiunea noastră, ci în identitatea noastră cu Cristos".
În final, transmite un mesaj binefăcătorilor fundației: "Vă mulțumesc pentru sprijinul pe care îl acordați pentru ca noi să avem preoți sfinți și bine formați".
