Francisc a subliniat că în cultura dominantă "bătrânii sunt subevaluați, în calitatea lor spirituală, în simțul lor comunitar, în maturitatea și înțelepciunea lor". Iar acest lucru, în ochii Papei, implică un "vid de gândire, de imaginație, de creativitate" (Ibid.). El a insistat asupra faptului că, fără dialog între generații, avem "o societate sterilă, fără viitor, o societate care nu privește la orizont, ci se privește pe sine" (2-II-2022).
Bătrânilor le-a spus: "Aveți responsabilitatea de a denunța corupția umană în care trăim și în care continuă acest mod de viață relativist, total relativ, ca și cum totul ar fi legal. Continuați. Lumea are nevoie, are nevoie de tineri puternici, care să meargă înainte, și de bătrâni înțelepți" (Ibidem).
Pentru ceilalți, le-a reamintit datoria de a proteja persoanele în vârstă și de a educa în îngrijirea acestora. În ceea ce privește cea de-a patra poruncă Cinste tatălui și mamei, el a subliniat: "Cinstea lipsește atunci când încrederea excesivă, în loc să se manifeste ca blândețe și afecțiune, tandrețe și respect, devine grosolănie și tergiversare. Atunci când slăbiciunea este reproșată și chiar pedepsită, ca și cum ar fi un defect. Când nedumerirea și confuzia devin prilej de batjocură și agresiune" (23-II-2022).
Cu exemplul bătrânului Eleazar (cf. 2 M, 18 și urm.) a arătat că "practica credinței nu este simbolul slăbiciunii noastre, ci semnul puterii ei" (Audiența generală, 4 mai 2022). Și astfel: "Vom arăta, cu toată umilința și fermitatea, tocmai la bătrânețe, că a crede nu este ceva "pentru bătrâni", ci ceva vital. A crede în Duhul Sfântcare face toate lucrurile noi și ne va ajuta cu bucurie" (Ibidem). Credința vie este moștenirea bătrâneții.
"Bătrânii, prin slăbiciunea lor, îi pot învăța pe cei aflați la alte vârste ale vieții că toți avem nevoie să ne abandonăm Domnului, să invocăm ajutorul său. În acest sens, cu toții trebuie să învățăm de la bătrânețe: da, există un dar în bătrânețe înțeles ca abandonare în grija celorlalți, începând cu Dumnezeu însuși (Ibidem). De aici decurge un "magisteriu al fragilității": a nu ascunde slăbiciunile bătrâneții este o lecție de la bătrâni pentru toată lumea".
În Evanghelia după Ioan, Nicodim îl întreabă pe Iisus: Cum se poate naște cineva când este bătrân (Ioan 3,4)? Iar Isus îi explică faptul că bătrânețea este o ocazie de a renaște spiritual și de a aduce un mesaj de viitor, de milă și de înțelepciune (cf. Audiența generală, 8-VI-2022).
Astăzi, spune Papa, "Bătrânețea este un moment special pentru a dizolva viitorul iluziei tehnocratice a supraviețuirii biologice și robotice, dar, mai ales, pentru că se deschide spre tandrețea pântecelui creator și generativ al lui Dumnezeu". (Ibid.).
Și astfel ne învață: "Bătrânii sunt mesagerii viitorului, bătrânii sunt mesagerii tandreței, bătrânii sunt mesagerii înțelepciunii unei vieți trăite". (Ibid.).
Francisc a vorbit despre rolul medicilor și al lucrătorilor din domeniul sănătății în această responsabilitate comună între familiile persoanelor vârstnice și sistemul de sănătate al unei societăți, afirmând: "Întreaga medicină are un rol special în societate ca martor al onoarei datorate persoanei vârstnice și oricărei persoane umane.
Pornind de la relatarea vindecării soacrei lui Simon (cf. Mc 1,29-31), Francisc consideră: "Când ești bătrân, nu mai ești stăpân pe corpul tău. Trebuie să înveți să-ți accepți limitele, ceea ce nu mai poți face". (cf. Audiența generală, 15-VI-2022). ("Și eu trebuie să port acum un baston").
Soacra lui Peter "S-a ridicat și a început să le slujească". Papa spune: "Bătrânii care își păstrează disponibilitatea de a vindeca, de a mângâia, de a mijloci pentru frații și surorile lor - fie că sunt discipoli, centurioni, oameni tulburați de spirite rele, oameni care au fost lepădați... - sunt poate cea mai înaltă mărturie a purității acelei recunoștințe care însoțește credința. Toate acestea, observă el, nu sunt exclusive pentru femei. Dar femeile îi pot învăța pe bărbați despre recunoștință și despre tandrețea credinței, pe care aceștia le înțeleg uneori mai greu.
În dialogul dintre Isus înviat și Petru de la sfârșitul Evangheliei lui Ioan (21,15-23, cf. Audiența generală 22-VI-2022), Francisc găsește și el baza pentru sfaturile sale către cei în vârstă.
"Trebuie să fiți martori pentru Isus chiar și în slăbiciune, în boală și în moarte.. În plus, Domnul ne vorbește întotdeauna în funcție de vârsta noastră. Iar urmașii noștri trebuie să învețe să se lase instruiți și modelați de propria noastră fragilitate, de neputința noastră, de dependența noastră de alții, chiar și în îmbrăcămintea noastră, în mersul nostru.
Viața spirituală (prin rugăciune și sacramenteEuharistia și mărturisirea păcatelor) este cea care ne dă puterea și înțelepciunea de a ști să ne luăm rămas bun cu zâmbetul pe buze: "un rămas bun plin de bucurie: mi-am trăit viața, mi-am păstrat credința". Depinde de ceilalți, mai ales de cei tineri, să îi ajute pe cei în vârstă să trăiască și să exprime această înțelepciune și să știe cum să o primească.
În aceeași ordine de idei, spre sfârșitul catehezei, Papa ne invită să recitim despărțirea lui Isus (cf. Ioan 14): "După ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni iarăși și vă voi primi la mine, pentru ca acolo unde sunt eu să fiți și voi" (14,3). Succesorul lui Petru afirmă: "Timpul vieții pe pământ este harul acestui pasaj. Prezumția de a opri timpul - de a dori o tinerețe eternă, o bunăstare nelimitată, o putere absolută - nu numai că este imposibilă, dar este iluzorie" (cf. Audiența generală, 10-VIII-2022).
Aici, jos, viața este inițiere, imperfecțiune pe drumul spre o viață mai deplină. Iar Francisc profită de ocazie pentru a spune că predicii noastre, care abundă în beatitudine, lumină și iubire, "poate că îi lipsește un pic de viață".
Cateheza originală a Papei despre "bătrânul cu părul alb" din cartea lui Daniel (7, 9; cf. Audiența generală din 17 august 2022) este legată de aceasta. Acesta este modul în care este reprezentat de obicei Dumnezeu Tatăl. Dar acesta - observă Francisc - "nu este un simbol stupid" care trebuie demistificat. Este un simbol al unei existențe veșnice, al eternității lui Dumnezeu, mereu vechi și mereu nou, cu puterea și apropierea sa; "pentru că Dumnezeu ne surprinde mereu cu noutatea sa, vine mereu în întâmpinarea noastră, în fiecare zi într-un mod special, pentru acel moment, pentru noi".
Francisc și-a încheiat cateheza despre bătrânețe contemplând misterul bătrâneții. asumarea Fecioarei (cf. Audiența generală, 24-VIII-2022). În Occident - a reamintit - o contemplăm ridicată la înălțime, învăluită în lumină glorioasă; în Orient este înfățișată culcată, adormită, înconjurată de apostoli în rugăciune, în timp ce Cel Înviat o poartă în mâini ca pe un copil. Papa subliniază că trebuie subliniată legătura dintre Adormirea Fecioarei Maria și Învierea Domnului, de care este legată și a noastră, când vom învia împreună cu el la sfârșitul veacurilor.
Maria ne precede în asumarea sa în ceruri, și ca figură a Bisericii, care va fi în cele din urmă: prelungirea trupului înviat al lui Cristos, făcut familie. Isus vorbește despre aceasta - despre viața deplină care ne așteaptă în Împărăția cerurilor - cu diferite imagini: ospățul de nuntă, ospățul cu prietenii, recolta bogată, rodul care vine, nu fără durere. Din toate acestea, și pentru binele celorlalți", propune Francisc, incluzându-se în grup, "... vom putea vedea plinătatea vieții care ne așteaptă în Împărăția cerurilor".Noi, vârstnicii, trebuie să fim sămânța, lumina, dar și neliniștea acelei plinătăți de viață care ne așteaptă".
Domnul Ramiro Pellitero Iglesias
Profesor de Teologie Pastorală la Facultatea de Teologie a Universității din Navarra.
(*)Publicat în "Iglesia y nueva evangelización".
