Exemplul Sfântului Iosif, păzind și slujind

Misiunea Sfântului Iosif și a noastră

Misiunea Sfântului Iosif (cf. Mt 1,24) El a început prin a se referi la sărbătoarea lui Benedict al XVI-lea: "Suntem aproape de el în rugăciune, plini de afecțiune și recunoștință". Sfântul Iosif a fost custodeAl cui custode? A Mariei și a lui Isus; dar este o tutelă care se extinde apoi la Biserică.După cum a subliniat Fericitul Ioan Paul al II-lea: "Așa cum a îngrijit-o cu dragoste pe Maria și s-a dedicat cu bucurie educației lui Isus Cristos, tot așa și-a dedicat viața ei și educației ei. paternitate de asemenea, păzește și protejează trupul ei mistic, Biserica, a cărei figură și model este Sfânta Fecioară". (Exortația apostolică Redemptoris Custos, 1).

Papa Francisc a continuat să întrebe: "Cum își trăiește Iosif vocația de păstrător al Mariei, al lui Isus, al Bisericii? Cu o atenție permanentă la Dumnezeu, deschis la semnele sale, disponibil la planul său și nu atât la propriul plan.(...) Știe să-l asculte pe Dumnezeu, se lasă condus de voința sa și tocmai de aceea este și mai sensibil față de persoanele care îi sunt încredințate, știe să citească evenimentele cu realism, este atent la ceea ce îl înconjoară și știe să ia deciziile cele mai sensibile (...) Răspunde la chemarea lui Dumnezeu, cu disponibilitate, cu promptitudine".

Aici puteți vedea cum San Iosif din Nazaret pune în practică un adevărat discernământ al voinței lui Dumnezeu"Semnele vremurilor", în sensul în care Conciliul Vatican II vorbește despre "semnele vremurilor". Cu alte cuvinte, semnele lucrării Duhului Sfânt care sunt percepute atunci când sunt privite cu credință și să evalueze în mod realist situația în cauză și să ia decizia de a acționa în consecință, atât din punct de vedere personal, cât și din punct de vedere al Bisericii, cf. Gaudium et spes, 4, 11 și 44.

În același timp, Papa notează că, în Sfântul Iosif "vedem, de asemenea, care este centrul vocației creștine: Cristos.". Și astfel ne invită: "Să-l păstrăm pe Hristos în viața noastră, pentru a-i păstra pe ceilalți, pentru a proteja creația.

Toate acestea reprezintă o școală pentru creștini, în special pentru educatori și formatori.

Administrarea este treaba tuturor, începând cu noi înșine.

Dar a păzi, a avertizat Papa Francisc, este vocația fiecăruia: cu toții trebuie să păzim frumusețea realităților create; aici, evocarea Sfântului Francisc de Assisi, grija față de cei din jurul nostru, "mai ales față de copii, bătrâni, cei mai fragili și care rămân adesea la periferia inimii noastre".".

Cu toții trebuie să avem grijă de membrii familiei, de soți, de părinți și copii, de prietenii. "Fiți păstrătorii darurilor lui Dumnezeu", ne sfătuiește el; căci, într-adevăr, totul este un dar. Dacă nu reușim în acest sens, spune el, distrugerea avansează și inima se usucă.

Dacă administrarea este responsabilitatea fiecăruia și dacă este înțeleasă și practicată de oamenii de bunăvoință, ea este în special a "celor aflați în poziții de responsabilitate din punct de vedere economic, politic sau social". Natura creată de Dumnezeu, mediul înconjurător, trebuie să fie îngrijită. Dar trebuie să începem cu noi înșinePentru a "păzi", trebuie să avem grijă și de noi înșine. Să ne amintim că ura, invidia, mândria și aroganța murdăresc viața.

Custodie înseamnă atunci a veghea asupra propriei noastre sentimenteInima noastră, pentru că de acolo vin intențiile bune și rele: cele care construiesc și cele care distrug. Nu trebuie să ne fie frică de bunătate, ba chiar nici măcar de tandrețe."Nu este o virtute a celor slabi, ci a celor puternici, ca Sfântul Iosif.

Într-adevăr. De aici importanța examinării conștiinței proprii împreună cu o bună formare. Și dacă un sentimentalism care nu este integrat cu reflecția și formarea creștină poate face ravagii, tot așa și un educație raționalist sau voluntarist care nu a integrat sentimentele și manifestările lor adecvate și necesare. Așa se exprimă Dietrich von Hildebrand în lucrarea sa "Inima: o analiză a afectivității umane și divine". (Madrid 2009).

Papa a continuat să explice în ce constă puterea ministerului petrin:

"Să nu uităm niciodată că adevărata putere este serviciul, Acesta este titlul uneia dintre cărțile sale și că și Papa, pentru a exercita puterea, trebuie să intre din ce în ce mai mult în acea slujire care își are punctul culminant luminos în cruce. Aceasta este puterea iubirii. O aflăm și de la Sfântul Iosif.

Și iată cum ar trebui să se exercite slujirea papei: "Trebuie să își îndrepte privirea spre slujirea umilă, concretă și bogată în credință a Sfântului Iosif și, ca el, să își deschidă brațele pentru a păzi întregul popor al lui Dumnezeu și să primească cu afecțiune și tandrețe întreaga umanitate, în special pe cei mai săraci, mai slabi și mai mici.ceea ce descrie Matei în judecata finală asupra carității: către cel flămând, către cel însetat, către cel străin, către cel gol, către cel bolnav, către cel din închisoare (cf. Mt 25,31-46).. El a încheiat cu o altă lecție: "Numai cel care slujește cu dragoste știe să păzească"..

Călăuzind căldura speranței

În ultima parte, el face apel la speranță, pe care Avraam s-a bazat (cf. Rom 4:18).. "Și astăzi, în fața atâtor ciorchini de cer cenușiu, trebuie să vedem lumina speranței și să dăm noi înșine speranță. A veghea asupra creației, asupra fiecărui bărbat și fiecărei femei, cu o privire plină de tandrețe și de iubire, înseamnă a deschide o licărire de lumină în mijlocul atâtor nori; înseamnă a aduce căldura speranței".

Pentru noi, creștinii, "ca Avraam, ca Sfântul Iosif, speranța pe care o purtăm are orizontul lui Dumnezeucare ne-a fost deschisă în Hristos, este întemeiată pe stânca care este Dumnezeu".

Acesta este modul său de a explica acel titlu al Papei care provine cel puțin de la Sfântul Grigore cel Mare: "Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu".