O nouă apropiere

1.În primul rând, se referă la aprecierea lucrurilor mărunte, a lucrurilor concrete, a grijii Există gesturi mici, care uneori se pierd în anonimatul vieții obișnuite, gesturi de tandrețe, de afecțiune, de compasiune, care sunt totuși decisive, importante. De exemplu, o farfurie caldă, o mângâiere, o îmbrățișare, un telefon... Acestea sunt gesturi familiare de atenție la detaliile de zi cu zi care dau sens vieții și care fac posibilă comuniunea și comunicarea între noi" (Interviu 18-III)

Papa subliniază că ar trebui să descoperim ceea ce el numește "o nouă apropiere". El o descrie ca fiind "o relație concretă, făcută din grijă și răbdare", care îmbunătățește relația în familie între părinți și copii, dincolo de televiziune și telefoane mobile, și care ține cont de nevoile, eforturile și dorințele fiecăruia. "Există - afirmă Francisco - un limbaj făcut din gesturi concrete care trebuie să fie protejate. După părerea mea, durerea din aceste zile trebuie să ne deschidă spre concret" (Ibidem).

Salvarea de vieți

Când mulți au pierdut persoane dragi și mulți alții se luptă pentru a salva alte vieți, Papa se roagă pentru ei și îi sprijină pe toți, ca succesor al lui Petru, și le mulțumește pentru că sunt un exemplu de sensibilitate față de concret. Și vă rog", adaugă el toată lumea să fie aproape unii de alții a celor care au pierdut pe cei dragi și încercăm să le fim aproape în orice mod posibil. Consolarea trebuie să fie acum angajamentul fiecăruia" (Ib.).

Francisco spune că a fost impresionat de un articol din Fabio Fazio despre lucrurile pe care le învață în aceste zile. Printre altele, chestiunea etică a impozitării, care permite în aceste circumstanțe paturi și aparate de respirație suficiente.

Semnificativ pentru a surprinde starea de spirit a Papei în aceste zile este răspunsul său atunci când a fost întrebat: Cum poate cineva care nu crede să trăiască cu speranță în aceste zile?

Merită să colectați acest răspuns, pentru a-l putea citi cu atenție:

"Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu și suntem cu toții sub privirea lui. Chiar și cei care nu L-au găsit încă pe Dumnezeu, cei care nu au darul credinței, pot găsi drumul până acolo, în lucrurile bune în care credEi pot găsi putere în dragostea pentru copiii lor, pentru familia lor, pentru frații și surorile lor. Cineva poate spune: "Nu mă pot ruga pentru că nu sunt credincios". În același timp, însă, poate crede în dragostea oamenilor din jurul său și poate găsi acolo speranță" (Ibid.).

Apropierea, solidaritatea și rugăciunea

2. Pentru a trăi acest Paștele "în spatele ușilor închise Francisc propune un răspuns în trei cuvinte: penitență, compasiune și speranță, cu complementul lui umilințăpentru că adesea uităm că în viață există "zone întunecate", momente întunecate. Credem că se poate întâmpla doar altcuiva. În schimb, acest timp este întunecat pentru toată lumea, fără excludere. Este marcată de durere și de umbre care s-au strecurat în casele noastre. Este o situație diferită față de cele pe care le-am trăit noi. Și pentru că nimeni nu-și permite să fie calm, toată lumea împarte aceste zile dificile" (Interviu 20-III-2020).

În acest sens, Papa sugerează că Postul Mare ne poate ajuta să găsirea unui sens în ceea ce ni se întâmplă"Antrenamentul de a vedea în solidaritate cu ceilalți, mai ales cu cei care suferă. Așteptând strălucirea luminii care va lumina totul și pe toți din nou" (Ib.).

Este un moment - continuă el în răspunsurile sale - în care redescoperim importanța rugăciuniica și apostolii atunci când au strigat către Domnul: Stăpâne, ne înecămRugăciunea - explică Francisc - ne permite să ne înțelegem vulnerabilitatea. Este strigătul celor săraci, al celor care se scufundă, al celor care se simt în pericol, singuri. Și, într-o situație dificilă, disperată, este important să știm că Domnul este acolo și că ne putem agăța de El.Ib.). Apoi Dumnezeu ne dă putere și apropiere. Ca și Petru, ne dă o mână care să ne scoată din mijlocul furtunii.

El este întrebat din nou despre necredincioșii: unde pot găsi mângâiere și încurajare? Iar el răspunde în sensul interviului anterior, precizând că nu dorește să facă distincție între credincioși și necredincioși: "Suntem cu toții oameni și, ca oameni, Suntem cu toții în aceeași barcă. Iar pentru un creștin nimic din ceea ce este uman nu ar trebui să fie străin. Aici plângem pentru că suferim. Toate. Avem în comun umanitatea și suferința. Ne ajută unitatea, cooperarea reciprocă, simțul responsabilității și spiritul de sacrificiu care este generat în atât de multe locuri. Nu trebuie să facem distincție între credincioși și necredincioși, ci trebuie să mergem la rădăcină: umanitatea. În fața lui Dumnezeu suntem cu toții copii" (Ib.).

Rădăcini, fraternitate și speranță

În fața cazurilor de bolnavi care mor singuri și izolați, Papa apreciază și mulțumește confortul și apropierea oferite de personalul medical, Mulțumesc tuturor asistenților, medicilor și voluntarilor care, în ciuda oboselii extraordinare, se apleacă cu răbdare și bunăvoință sufletească pentru a suplini absența forțată a membrilor familiei" (Ib.).

La final, este întrebat în ce sens poate fi utilă această experiență. pentru viitor. Papa consideră că aceasta este o ocazie de a redescoperi fraternitatea universală: "Pentru a le reaminti oamenilor o dată pentru totdeauna că umanitatea este o singură comunitate. Și cât de importantă și decisivă este fraternitatea universală. Trebuie să ne gândim că va fi ca după un război. Nu va mai exista "celălalt", ci noi" va fi "noi. Pentru că nu putem ieși din această situație decât împreună" (Ibid.).

În calitate de ființe umane, conchide el, va trebui să începeți din nou de acolo: "Va trebui să ne uităm din nou la rădăcini: la bunici, la bătrâni. Pentru a construi o adevărată fraternitate între noi. Să ne amintim această experiență dificilă împreună, cu toții, cu toții împreună. Și să mergem înainte cu speranța, care nu dezamăgește niciodată. Acestea vor fi cuvintele cheie pentru a începe din nou: rădăcini, memorie, fraternitate și speranță.Ibidem).