DONEAZĂ ACUM

Fundația CARF

12 decembrie, 23

preot

Transplantul de ficat al părintelui Renel: în Haiti, ar fi murit.

Haiti este o țară foarte frumoasă, cu oameni curajoși, dar care suferă foarte mult. Uragane, cutremure, corupție politică.... Dar, în mijlocul haosului, există povești de speranță, precum cea a părintelui Renel Prosper, a cărui viață a fost salvată de binefăcătorii Fundației CARF și CUN.

A fost hirotonit preot în 2011 și, înainte de a ajunge în Spania, a fost vicar parohial, preot paroh, șef al comisiei diecezane pentru îngrijirea pastorală a copiilor, capelan al Legiunii Maria... În iulie 2022, la cererea episcopului său, a venit în Pamplona să își aprofundeze studii în teologie morală la Universitatea din Navarra. 

Pe 17 februarie 2023, viața lui s-a schimbat pentru totdeauna. A fost internat la clinica San Miguel din Pamplona pentru dureri acute. Medicii au depistat o problemă gravă la ficat și a fost trimis la Clinica Universidad de Navarra (CUN). Potrivit medicilor, ficatul său devenise nefuncțional din cauza virusului hepatitei B. 

El domingo 26 de febrero fue uno de los días en que su sufrimiento fue terrible. Un amigo suyo, el padre Fred, bautizó ese día como «el domingo negro del padre Renel». «Hubo días en que me quedaba inconsciente, no tenía control sobre mis palabras y acciones. Sufrí mucho, pero pude superar mi sufrimiento. Sentí que Dios estaba realmente conmigo». 

El 27 de febrero, los médicos llegaron a la conclusión de que no había otra alternativa que trasplantarle un nuevo hígado. Si no, con total probabilidad, moriría. Gracias a Dios, encontraron un nuevo hígado y ese mismo día, a las 10 de la noche, le operaron. Para nuestro sacerdote haitiano, fue uno de los varios ejemplos del cuidado providencial que Dios tiene con él. 

Al trasplante le siguieron varias complicaciones: un hematoma subcapsular, neumonía, leve rechazo del hígado y diabetes por tratamiento esteroide, entre otras. «Durante los 36 días que pasé en los hospitales sufrí mucho. Pero también, aprendí mucho». Estar en España en el momento de la enfermedad le salvó, le dio la oportunidad de una operación casi imposible en otros países. Actualmente, sigue con tratamientos médicos, pero se encuentra mejor. 

El este convins că Dumnezeu așteaptă ceva de la el ca preot. De fapt, nu este pentru prima dată când se află la un pas de a se afla în pragul moarte: siendo bebé una insuficiencia que casi le cuesta la vida; y en 2010 sufrió el gran terremoto de Haití que mató a casi 300.000 personas. Como en las anteriores ocasiones, está convencido que esta vez Dios le salvó para una misión. «Creo que quiere que sea un testigo de speranță". Recunoaște că s-a maturizat spiritual. Vizitele zilnice ale însoțitorilor săi, rugăciunile atâtor persoane și asistenții medicali care l-au tratat cu o imensă afecțiune l-au ajutat să fie puternic. 

Pentru un dar atât de imens, îi mulțumește lui Dumnezeu și tuturor celor care i-au salvat viața: personalului medical, Fundației CARF - care a suportat costurile operației în cooperare formatorilor și studenților de la Facultatea de Științe Ecleziastice a UNAV, fraților săi prieteni din Los Tilos, fraților și surorilor haitieni care studiază la universitate, numeroșilor oameni și grupuri de Whatsapp care s-au rugat pentru vindecarea sa, celor care l-au vizitat, celor care l-au vizitat, celor care l-au familie biologic și spiritual: "Mulțumesc!

preot

Preotul în lume, un martor al speranței

Mărturie speranță este forța motrice a vieții sale și una dintre caracteristicile unui preot sfânt. Pentru toți cei din jurul său și pentru părinții săi, care sărbătoresc anul acesta 52 de ani de căsătorie, și pentru cei opt frați ai săi, toți născuți în Grosse-Roche, un cartier din comuna Vallières (nord-estul Haiti). A familie Catolică, foarte religioasă și foarte unită. O familie de la țară. La vârsta de 15 ani a devenit conștientă și s-a gândit la să devină preot. A fost un moment de rugăciune în timpul unei activități organizate de corul parohiei sale natale.

Preoția în poporul haitian

Are puține șanse să se întoarcă în țara sa, o națiune frumoasă, foarte atractivă pentru climatul, cultura și istoria sa, dar unde există multă suferință. Dezastrele se succed: inundații, cicloane, cutremure mortale...

"Poporul haitian este foarte curajos, dar, mai presus de toate, resemnat. Ar putea sta cu fruntea sus dacă dezastrele naturale ar fi singura lor problemă. Dar cel mai mare rău al poporului haitian din ultima vreme este răutatea, cruzimea politicienilor, a oligarhilor corupți care aruncă țara într-un haos total. Aceștia reușesc să se asigure că există o instabilitate politică cronică și creează bande armate care ucid, jefuiesc și destabilizează. Țara a devenit un iad în care singura opțiune pentru un haitian astăzi este să părăsească țara", spune cu tristețe preotul.

Proză de mulțumire a preotului Renel Prosper
"Oh, Doamne, cum să vă mulțumesc? Pentru viața pe care mi-o dăruiești a doua oară, Părinte.

Când mă uit unde am fost, Tu m-ai salvat. Nu am cuvinte să-ți mulțumesc.

O, Doamne, dă-mi putere, să spun ce faci pentru mine. Arată-mi cel mai bun mod, tată, să îți dovedesc că nu sunt nerecunoscător.

Când îmi amintesc cum mi-am pierdut speranța, când mi se spune că ficatul meu nu va mai putea funcționa, tu vorbești, spui că îmi vei apăra cauza. Nu am cuvinte să-ți mulțumesc.

Când îmi amintesc că pe 27 februarie, în drum spre operație, eram tristă. Tu mă mângâi, îmi dai puterea ta. Nu am cuvinte să vă mulțumesc.

Când îmi amintesc cum alegi oamenii care să mă ajute, aș vrea să devin slujitorul tuturor. Ia-mi viața, fă din mine un martor al speranței. Nu am cuvinte să-ți mulțumesc.

Marta Santín. Jurnalist specializat în informații religioase. 

O VOCAȚIE 
CARE ÎȘI VA LĂSA AMPRENTA

Ajutați la semănat
lumea preoților
DONEAZĂ ACUM