În inima vibrantă a orașului Palermo, la 3 mai 1980, s-a născut Salvatore di Fazio, un preot dominican. În familia sa, Dumnezeu și credința erau indiferente. Crescut în căutarea fericirii, centrată pe bani și putere, viața sa a luat o turnură neașteptată la vârsta de 14 ani, când părinții săi s-au convertit și au început să frecventeze biserica, marcând începutul propriei sale călătorii spirituale.
A început să se spovedească în mod regulat și s-a alăturat tineretului franciscan din cartier. Deși, la vremea respectivă, angajamentul său față de credință a fost mai mult un act de respect pentru părinții săi decât o alegere personală. În orice caz, scânteia credinței, deși inițial slabă, a aprins un foc care avea să devină o flacără arzătoare în anii următori și care avea să facă din el, în cele din urmă, un preot dominican.
Arte marțiale, prietena, casa, câinele și mașina
La vârsta de 18 ani a plecat de acasă. A devenit instructor de Karate și Kung-Fu. La 25 de ani, Salvatore locuia cu prietena sa și se bucura de un succes profesional fulminant. La 28 de ani, își cumpărase o casă, avea un câine, o mașină și o viață aparent perfectă, împărțindu-și timpul între casă, muncă și sport. Cu toate acestea, era măcinat de nefericire.
În acel moment, datorită unei întâlniri cu o persoană, a început să se apropie din nou de Dumnezeu. În octombrie 2008, a mers din nou la spovedanie după zece ani. Schimbarea a fost atât de puternică încât prietena lui nu a putut suporta și, după unsprezece ani de relație, a decis să-l părăsească.
Pădurea întunecată și pierderea unei vieți perfecte
Pădurea întunecată, așa cum este descrisă de Dante Alighieri în lucrarea sa Divina Comediea devenit o metaforă vie pentru criza existențială a lui Salvatore. Despărțirea traumatizantă de prietena sa a marcat începutul unei etape întunecate și necunoscute pentru el. Pădurea întunecată nu era o beznă exterioară, ci o călătorie interioară, o luptă între lumină și întuneric. Inspirat de Dante Alighieri, Salvatore s-a aflat în mijlocul călătoriei vieții sale, pierdut, dar în căutarea unei direcții.
Această perioadă, caracterizată de dezolare emoțională, a devenit o călătorie introspectivă. Întunericul, departe de a fi un obstacol insurmontabil, a devenit un catalizator pentru o reflecție profundă și o căutare de sens. "Pentru prima dată am fost condus pe o cale pe care nu o alesesem deloc, iar acest lucru m-a derutat". Asemenea lui Dante Alighieri, "în mijlocul călătoriei vieții noastre, m-am trezit într-o pădure întunecată, pentru că drumul drept se pierduse". Dar jungla era "întunecată" nu pentru că era întuneric, ci pentru că el nu era obișnuit cu atâta lumină și ceea ce credea că este "drumul drept" era în realitate viața chinuită pe care el însuși o alesese.
Redescoperirea credinței și a adevăratei fericiri
Timp de cinci ani, Salvatore a umblat în cadrul Bisericii Catolice. Ghidat de un însoțitor spiritual, Salvatore a explorat adâncurile sufletului său, înțelegând complexitatea existenței sale și recunoscând chemarea lui Dumnezeu. Această perioadă de răscumpărare l-a determinat să își înțeleagă greșelile și să se detașeze de prieteniile toxice. Fiecare pas l-a adus mai aproape de dragostea lui Dumnezeu.
În acest timp, Salvatore a suferit o metamorfoză interioară, abandonând lanțurile disperării și ale nemulțumirii. Biserica, la care s-a îndreptat inițial ca un refugiu temporar, a devenit fundamentul renașterii sale spirituale.
Londra și întrebarea existențială
În 2011, în căutare de răspunsuri, Salvatore s-a mutat la Londra. Sperând, poate, să găsească o femeie cu care să poată forma o familie sănătoasă și creștină. Dar, deși a întâlnit câteva fete foarte drăguțe, relațiile nu au funcționat, pentru că nu a reușit să găsească fericirea pe care o căuta. Munca, deși foarte bine plătită, nu-l mai satisfăcea. Cu ajutorul părintelui său spiritual, și-a pus o întrebare existențială: ar putea găsi fericirea într-o altă stare de viață?
Această întrebare aparent simplă a declanșat o reflecție profundă. Salvatore a devenit nervos, era convins că nu poate fi fericit decât cu o femeie alături de el, dar a fost provocat de posibilitatea unei alte chemări. Cu toate acestea, sămânța de vocație Ordinul religios, plantat cu ani în urmă, a început să germineze, iar el a început să se uite în jur pentru a vedea dacă există vreun ordin religios care să-i satisfacă dorința de fericire.
Maica Domnului din Pompei, Sfântul Dominic și Sfânta Ecaterina din Siena, calea pentru a deveni preot dominican
Într-o noapte, cufundat în aceste gânduri, Salvatore și-a amintit de un tablou din camera bunicii sale: Madona din Pompei. Își amintea de Madona, dar nu știa cine erau preotul dominican și femeia care o însoțea. A pornit într-o căutare care l-a condus la descoperirea Sfântului Dominic de Guzman și a Sfintei Ecaterina din Siena. Legătura a fost instantanee, ca și cum figurile acestor sfinți ar fi fost așteptate dintotdeauna.
Începând cu 2012, Salvatore s-a apropiat tot mai mult de Ordinul predicatorilor în Italia. Cu toate acestea, fiecare întâlnire a fost învăluită de îndoieli și încercări. Întâlnirile vocaționale, prenoviciatul și noviciatul au fost pași tatonați spre un destin improbabil cu ani înainte: să devină preot dominican. În noviciat a descoperit că era cu adevărat fericit în noua sa stare de viață.
După opt ani de formare, urmând calea unor sfinți precum Toma d'Aquino, Luis Bertrán și preotul dominican Fericitul Francisco de Posadas, Salvatore și-a împlinit visul de a predica altora "pentru mântuirea lor, fericirea mea și pentru mai marea slavă a lui Dumnezeu".
Recunoștință a unui preot dominican
"Și tocmai din acest motiv îmi continui studiile la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci. Pentru un preot dominican, studiul, în vederea predicării, este o datorie sacră! Din acest motiv, doresc să le mulțumesc tuturor binefăcătorilor Fundației CARF pentru ajutorul pe care îl acordă preoților și seminariștilor, fie ei diecezani sau eparhiali, iar eu le mulțumesc pentru sprijinul lor. religiosastfel încât să putem sluji mai bine poporul lui Dumnezeu".
Gerardo Ferrara
Licențiat în istorie și științe politice, specializat în Orientul Mijlociu.
Responsabil cu studenții de la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci din Roma.
