Cele 5 mistere bucuroase ale Sfântului Rozariu

"Recitarea Sfântului Rozariu, cu luarea în considerare a misterelor, repetarea Tatălui nostru și a Ave Maria, laudele Sfintei Treimi și invocarea constantă a Maicii Domnului,
este un act continuu de credință, de speranță și de iubire, de închinare și de reparație".
Josemaría Escrivá de Balaguer.

În prima dintre Tainele Bucuriei ne amintim de Întruparea Domnului

În prima dintre Misterele Bucuriei ne amintim de Buna Vestire către Fecioara Maria și de Întruparea Cuvântului.

• Luca 1:26-27: "În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se numea Iosif, din neamul lui David, iar numele fecioarei era Maria".
  Îngerul o întâmpină: "Bucură-te, plină de har: Domnul este cu tine".

Maria, icoană a credinței ascultătoare

Benedict al XVI-lea spune: "În salutul îngerului către Fecioara Maria, el găsește în ea o atitudine de încredere, chiar și în momentele dificile. O capacitate de a considera evenimentele în lumina credinței; o umilință care știe să asculte și să răspundă lui Dumnezeu cu dăruire.

În acest fel, subliniază Papa, se reafirmă motivul de bucurie al Mariei: "Bucuria vine din har, adică din comuniunea cu Dumnezeu, din faptul de a avea o legătură atât de vitală cu El, de a fi o locuință a Duhului Sfânt, complet modelată de acțiunea lui Dumnezeu".

Maria se dăruiește cu deplină încredere cuvântului anunțat de mesagerul lui Dumnezeu și devine modelul și mama tuturor credincioșilor. Credința este deci încredere, dar implică și un anumit grad de obscuritate. Maria se deschide complet lui Dumnezeu, reușește să accepte voința lui Dumnezeu, chiar dacă este misterioasă, chiar dacă adesea nu corespunde propriei voințe și este o sabie care străpunge sufletul".

subliniază Benedict al XVI-lea, "intră într-un dialog intim cu Cuvântul lui Dumnezeu care i-a fost vestit; nu-l consideră superficial, ci se oprește și îl lasă să pătrundă în mintea și în inima sa pentru a înțelege ce vrea Domnul de la el, sensul vestirii.

În cea de-a doua dintre Misterele Bucuriei ne amintim de Vizita Fecioarei Maria la verișoara sa, Sfânta Elisabeta.

• Luca 1:39-42 În zilele acelea, Maria a pornit și s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate din Iuda, a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta. Și s-a întâmplat că, îndată ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul din pântecele ei a sărit de bucurie, iar Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt, a strigat cu glas tare și a zis: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău" (Luca 1, 39-44).

Maria, un exemplu de iubire și umilință

Smerenia Fecioarei Maria, spune Sfântul Bernard, este temelia și păzitoarea tuturor virtuților. Și pe bună dreptate, pentru că fără smerenie nicio virtute nu este posibilă în suflet.

Toate virtuțile dispar dacă dispare umilința. Dimpotrivă, spunea Sfântul Francisc de Sales, Dumnezeu este atât de prieten cu smerenia, încât vine imediat acolo unde o vede.

În cea de-a treia dintre Tainele Bucuriei ne amintim de Nașterea Fiului lui Dumnezeu în Betleem.

• Luca 2, 1-7: S-a întâmplat că în acele zile, un edict al lui Cezar Augustus a poruncit ca toată lumea să fie înregistrată. Acest prim recensământ a avut loc pe vremea când Quirinius era guvernator al Siriei.
  Și fiecare s-a dus să se înregistreze, fiecare în cetatea lui. Și Iosif s-a suit din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Betleem, pentru că era din casa și din familia lui David, ca să se ducă să se înscrie la Maria, soția sa, care era însărcinată.
• Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele nașterii ei, și a născut pe fiul ei cel întâi născut, l-a înfășurat în scutece și l-a pus într-o iesle, pentru că nu aveau loc în han. Isus s-a născut în umilința unui grajd, într-o familie săracă.
• Catehismul Bisericii Catolice, 525: Acei păstori simpli sunt primii martori ai evenimentului. În această sărăcie se manifestă gloria cerului.

Maria în slujba celorlalți

Aceeași atitudine se vede și la Virgin Fecioara Maria după închinarea păstorilor: "toate acestea le păstra, meditând la ele în inima sa".

"Este vorba de umilința profundă a credinței ascultătoare a Mariei, care acceptă chiar și ceea ce nu înțelege despre lucrarea lui Dumnezeu, permițându-i lui Dumnezeu să-i deschidă mintea și inima. De aceea Elisabeta poate spune: "Binecuvântată este cea care a crezut în împlinirea cuvântului Domnului". (Lc 1, 45)și de aceea se va numi așa pentru generațiile următoare.

Credința ne spune, așadar, că puterea neputincioasă a acelui Prunc învinge în cele din urmă rumoarea puterilor lumii".