În ziua de sărbătoare a Sfintei Inimi a lui Isus, Biserica sărbătorește pe Ziua mondială de rugăciune pentru sfințenia preoților și seminariști. În 2019, cu ocazia acestei zile, Papa Francisc i-a invitat pe toți catolicii, prin intermediul rețelei sale de rugăciune, să se roage pentru preoții și elevii care studiază în seminarii "pentru ca, cu sobrietatea și umilința vieții lor, să se angajeze într-o solidaritate activă, în special față de cei mai săraci".
În Fundația CARF În acest an lansăm această mică campanie care vă încurajează să vă rugați pentru sfințenia tuturor preoților.
O pastorație vocațională care servește drept teren fertil pentru noi vocații începe cu multă rugăciune, mai ales în adorația Sfântului Sacrament cu orele sfinte în parohii, cu preoții tineri implicați în pastorația tinerilor. În acest fel, intensificându-și viața interioară și dragostea pentru Isus-Euharistie, și având preoți ca modele de urmat, mulți ar putea lua în considerare chemarea la preoție.
3. O figură paternă pentru viitorii seminariști și preoți.
Papa Francisc ne asigură că "paternitatea vocației pastorale constă în a da viață, în a face să crească viața; nu în a trece cu vederea viața unei comunități". Sfântul Iosif este un bun model atât pentru seminariști, cât și pentru formatorii lor, pe drumul spre a deveni preot. Prin dăruirea sa totală, Isus este manifestarea tandreței Tatălui. De aceea, "Isus creștea în înțelepciune, în statură și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor" (Lc 2,52).
Papa ne spune că fiecare preot sau episcop ar trebui să poată spune ca sfântul Paul: "[...] prin Evanghelie, eu sunt cel care v-am născut pentru Cristos Isus" (1 Cor 4,15). Sfântul Paul era foarte preocupat de formarea preoților. În prima sa scrisoare către Corinteni, el spune cu vehemență: "Vreți să vin la voi cu un băț sau cu dragoste și cu un duh de blândețe? Formatorii și preoții care îi însoțesc pe seminariști trebuie să fie ca un tată bun, care ascultă, însoțește, salută și corectează cu blândețe, dar cu fermitate.
4. Familia creștină ca pepinieră de vocații.
Familia este primul agent al grijii pastorale pentru vocații (în toate domeniile Bisericii). Familia creștină a fost dintotdeauna humusul și "medierea educativă" pentru nașterea și dezvoltarea vocațiilor, fie ele celibatari, preoțești sau religioase.
A pastorală familială care integrează dimensiunea vocațională trebuie, de asemenea, să formeze părinții în dialogul cu fiii și fiicele lor despre credința lor și despre modul în care înțeleg să îl urmeze pe Isus. Dar, mai presus de toate, vocațiile sunt făurite de exemplul părinților în iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru ceilalți.
5. Sprijinirea formării seminariștilor.
Papa Francisc menționează patru piloni care să susțină formarea fiecărui seminarist: viața spirituală, rugăciunea, viața comunitară și viața apostolică. De asemenea, el aprofundează dimensiunea spirituală a seminariștilor, punând un accent deosebit pe "formarea inimii".
A avea preoți bine pregătiți are un rol important costuri ridicate pentru dieceze. La intrarea în seminar, un aspirant la preoție are în față cel puțin cinci ani de studii ecleziastice, echivalentul unei diplome de licență și al unei specializări. Urmează doi ani sau mai mult de studii doctorale, inclusiv finalizarea unei teze de cercetare.
Multe eparhii, în special în țările sărace, nu au resursele necesare pentru a-și susține seminariștii sau preoții cu o pregătire suficientă pentru a fi formatori de seminar și pentru a oferi candidaților o însoțire adecvată. În această situație, în care Fundația CARF și ajutorul tău. Prin donația dumneavoastră contribuiți la formarea și întreținerea preoților și seminariștilor diecezani pentru studiile lor la Roma și Pamplona, cu angajamentul de a se întoarce în dieceza de origine.
Benedict al XVI-lea, cu ocazia celebrării Anului preoțesc 2010, a început o scrisoare cu o anecdotă din tinerețea sa. Când, în decembrie 1944, tânărul Joseph Ratzinger a fost chemat la serviciul militar, comandantul companiei a întrebat pe fiecare om ce vrea să fie în viitor. El a răspuns că vrea să fie preot catolic. Sublocotenentul i-a răspuns: "Va trebui să alegi altceva. În noua Germanie, nu este nevoie de preoți.
Știam", spune Sfântul Părinte, "că această "nouă Germanie" se apropie de sfârșit și că, după devastarea enormă pe care această nebunie a adus-o țării, preoții vor fi mai necesari ca niciodată. Benedict al XVI-lea adaugă că "chiar și acum sunt multe persoane care, într-un fel sau altul, cred că preoția catolică nu este o 'profesie' cu viitor, ci mai degrabă aparține trecutului". În ciuda acestui sentiment actual, realitatea este că preoția are un viitor, deoarece - așa cum spune însuși Papa la începutul scrisorii sale către seminariști - "chiar și în epoca dominației tehnologice a lumii și a globalizării, oamenii vor continua să aibă nevoie de Dumnezeu, de Dumnezeul manifestat în Isus Cristos și care ne adună în Biserica universală, pentru a învăța cu el și prin el adevărata viață și pentru a avea prezente și operante criteriile unei adevărate umanități".
Bibliografie:
Papa Francisc, Scrisoare apostolică Patris corde.
Congresul european privind vocațiile, document de lucru.
Papa Francisc, Mesaj pentru cea de-a 57-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații.
Benedict al XVI-lea, Scrisoare cu ocazia celebrării Anului preoțesc 2010.
