DONEAZĂ ACUM

Fundația CARF

22 mai, 22

Sfântul Ioan Paul al II-lea și familia sa

Se spune că Sfântul Ioan Paul al II-lea și-a petrecut o mare parte din viață însoțit de un portret al părinților săi și că a păstrat acest portret aproape de el în ziua morții sale, la 2 aprilie 2005. Desigur, acest tip de devotament nu este obișnuit, deoarece o astfel de fotografie i-ar face pe unii oameni nostalgici și triști. KarolWojtila, pe de altă parte, și-a ținut părinții prezenți până la plecarea sa la ceruri, pe 2 aprilie 2005.

De aceea, detaliul publicat în timpul primei vizite a papei la Zaragoza nu mă surprinde. A petrecut noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1982 în palatul arhiepiscopal, iar unii au avut bunăvoința de a-i pune portretul părinților săi pe noptieră. Oricine ar fi fost, cred că Domnul îl va răsplăti cu vârf și îndesat. Îmi amintește de spusele lui Iisus, care a spus că cel care dă un pahar cu apă unui copil nu va rămâne nerăsplătit. A fost un detaliu de tandrețe și, mai ales, de rafinament. caritate, care continuă să mă provoace.

Mama Papei

Se llamaba Emilia Kaczorowska. Su imagen presenta cierto parecido con su hijo, con un rostro cuadrado y macizo, ojos grandes y nariz sobresaliente. Hija de unos pobres artesanos, su vida ha sido dolorosa, pues pronto quedó huérfana de madre. Era una mujer de fe robusta y piedad ardiente, con una especial inclinación a las devociones marianas. Nunca gozó de buena salud, pero el nacimiento de su hijo Carol le infundió la fuerza y la alegría de ver crecer a un niño sano y robusto, en contraste con una hija que seis años antes había fallecido al nacer. Emilia había encontrado en un joven militar llamado Karol, que llegaría a capitán, el compañero ideal. Le atrajeron no solo su buena educación y cortesía sino también su profunda milă. Aflat în garnizoana din micul oraș Wadowice, căpitanul Wojtyla avea un salariu modest și ducea o viață oarecum monotonă. A petrecut multe ore departe de casă, deși a ajuns acasă la timp pentru a împărtăși o viață de familie creștină liniștită, în care rugăciune și meditație, dar și lecturi despre istoria și literatura Poloniei, patria care și-a recăpătat independența în 1918. După cum spunea unul dintre biografii papei, acea casă era un mic Nazaret.

Papa Ioan Paul al II-lea familia 1

Papa Sfântul Ioan Paul al II-lea cu părinții săi.

Pierderea lor în copilărie

A los nueve años el joven Karol, al que familiarmente llaman Lolek, asistirá a la muerte de su madre. Tiene cuarenta y cinco años, y ha sido víctima de una nefritis. El padre que en aquel 1929 ha cumplido los cincuenta, se ve obligado a retirarse del ejército para cuidar de su hijo pequeño. Hay también un hijo mayor de veintitrés años, Edmund, que un tiempo atrás había marchado a la cercana Cracovia para estudiar medicina. Este hijo, destinado en diversos hospitales, hará frecuentes visitas al hogar familiar para encontrar a su padre y a su hermano. Sin embargo, en 1932, con tan solo veintiséis años, Edmund muere de escarlatina. Se ha contagiado de una enferma a la que se había empeñado en cura.

Așa era caracterul său generos și energic, dedicat cu pasiune vocației sale de medic.

Pe drumul spre vocația ta

Los dos Karol, padre e hijo, permanecen en el hogar de Wadowice. El padre prepara la comida se hace cargo de la limpieza y supervisa las tareas escolares del niño. Además, en aquella casa se rezan muchos rosarios, un modo de acercarse a la Madre celestial en ausencia de la madre terrena. El hijo asiste primero a una escuela municipal, y luego al liceo de la ciudad. Es un estudiante destacado en muchas materias, especialmente en religión, y también será un esforzado portero de fútbol, que se gana la simpatía de sus compañeros, entre los que hay muchos judíos. Antes de la Segunda Guerra Mundial, aproximadamente un tercio de la población de la ciudad era judía. Al joven Karol le impresionará el sumo cuidado que los judíos ponen en sus ritos religiosos, lo que a veces contrasta con unas iglesias cristianas vacías y con una piedad rutinaria. Muchos años después, al visitar la sinagoga de Roma, siendo ya papa, afirmará que “los judíos son nuestros hermanos mayores en la fe”.

Antonio R. Rubio Plo
Licențiat în istorie și drept. Scriitor și analist internațional.
@blogculturayfe / @arubioplo. Postat în "Biserica și noua evanghelizare",

O VOCAȚIE 
CARE ÎȘI VA LĂSA AMPRENTA

Ajutați la semănat
lumea preoților
DONEAZĂ ACUM