Sfântul Josemaría s-a născut pe 9 ianuarie 1902 în Barbastro (Huesca), într-o familie profund creștină. A fost al doilea din șase copii. Tatăl său, José, era negustor; mama sa, Dolores, era o femeie pioasă care le-a transmis copiilor săi o credință vie și simplă. Când Josemaría avea treisprezece ani, familia s-a mutat la Logroño din cauza falimentului afacerii familiei. Această schimbare de oraș va marca un moment cheie în viața sa spirituală.
Într-o zi de iarnă, în timpul unei ninsori, a văzut pe stradă urmele lăsate în zăpadă de o carmelită desculță. Acest lucru l-a impresionat profund: a simțit că Dumnezeu dorea ceva de la el. Ani mai târziu, își va aminti acel moment ca fiind începutul unei intuiții interioare, o chemare vagă, o neliniște spirituală care a crescut.
Deși nu știa exact ce îi cere Domnul, a decis să devină preot pentru a fi mai disponibil în îndeplinirea voinței divine. A intrat la seminarul din Saragossa, unde și-a început studiile ecleziastice, pe care ulterior le-a combinat cu studiile de drept. A fost hirotonit preot pe 28 martie 1925.
După o scurtă perioadă ca preot într-o parohie rurală din Perdiguera, s-a mutat la Madrid pentru a-și continua pregătirea academică. Acolo a lucrat ca capelan și s-a ocupat de bolnavi, studenți și oameni nevoiași.
În acest mediu urban, în contact cu oameni din toate categoriile sociale, viața sa a luat o turnură definitivă. La 2 octombrie 1928, în timpul unei retrageri spirituale, el a primit cu o claritate interioară misiunea pe care Dumnezeu i-o încredința: să fondeze Opus Dei. El a înțeles că trebuie să deschidă o cale în Biserică pentru a ajuta la descoperirea faptului că toți bărbații și femeile, indiferent de statutul, profesia sau condiția lor socială, sunt chemați să caute sfințenia în viața lor obișnuită, prin munca celorlalți.
Inspirația inițială i-a arătat că orice sarcină onestă - de la o sală de operații la un birou, o bucătărie, o fabrică, la țară sau o sală de clasă - poate fi un loc de întâlnire cu Dumnezeu. Nu era vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a face lucrurile obișnuite cu dragoste, cu perfecțiune, cu un simț creștin. Munca, trăită cu această atitudine, devenea un mijloc de sfințire personală și de slujire a celorlalți. Această viziune a rupt tiparele într-o perioadă în care sfințenia era asociată aproape exclusiv cu viața religioasă sau preoțească. Josemaría a insistat de nenumărate ori în fața tuturor că Dumnezeu nu îi cheamă doar pe unii, ci pe toți.
În primii ani, Opus Dei a început într-un mod foarte modest: doar o mână de tineri din Madrid care îl ascultau pe acel preot vorbindu-le despre o viață creștină coerentă, plină de bucurie, exigentă și angajată în lume. În 1930, el a înțeles, de asemenea, că această chemare era pentru femei, iar în 1943 a fondat Societatea Preoțească a Sfintei Cruci, ca parte a structurii Opus Dei. Opus Deisă integreze, de asemenea preoți eparhiali.
Expansiunea a fost lentă la început, marcată de dificultățile sociale și politice din Spania la acea vreme. În timpul războiului civil, fondatorul a trebuit să se ascundă pentru că era preot. La sfârșitul conflictului, și-a reluat activitatea cu un elan reînnoit.
Dar în 1946 s-a mutat la Roma, de unde a promovat dezvoltarea internațională a Lucrării. În 1950, Sfântul Scaun a acordat aprobarea definitivă Opus Dei, recunoscând validitatea acestei noi căi în cadrul Bisericii. Expansiunea a fost progresivă: au ajuns în țări din Europa, America, Asia și Africa.
De la începutul hirotoniei sale, Sfântul Josemaría a desfășurat o intensă activitate pastorală și formativă. A predicat retrageri, a scris cărți de spiritualitate - printre care cea mai cunoscută, Caminopublicat pentru prima dată în 1939 - și a însoțit spiritual mulți oameni.
În toate scrierile și întâlnirile sale, el a insistat asupra valorii lucrurilor mărunte, asupra importanței de a le face bine și cu dragostea lui Dumnezeu. "Dumnezeu ne așteaptă în lucrurile mărunte", obișnuia el să spună. Spiritualitatea sa nu era nici complicată, nici inaccesibilă, ci profund întruchipată în viața de zi cu zi, cu o încredere accentuată în a fi copil al lui Dumnezeu: filiația divină umple întreaga viață a persoanei.
A murit la Roma la 26 iunie 1975, în mod neașteptat, după ce tocmai ajunsese la reședința sa de la sediul Opus Dei, Villa Tevere, după ce își văzuse și petrecuse timp cu fiicele sale de la Colegiul Roman Santa Maria.
Iată cum povestește Fericitul Alvaro del Portillo într-un interviu despre fondator. "La unsprezece și cincizeci și șapte am intrat în garajul de la Villa Tevere. Un membru al Lucrării ne aștepta la ușă. Părintele a coborât repede din mașină, cu o față veselă; se mișca cu agilitate, atât de mult încât s-a întors să închidă singur ușa. I-a mulțumit fiului său care îl ajutase și a intrat în casă.
L-a salutat pe Domnul în oratoriul Sfintei Treimi și, așa cum făcea de obicei, a făcut o genuflexiune lentă și devotată, însoțită de un act de iubire. Apoi am urcat în biroul meu, camera în care lucra de obicei, și la câteva secunde după ce a trecut de ușă, a strigat: Javi!
Don Javier Echevarría rămăsese în urmă pentru a închide ușa liftului, iar Fondatorul nostru a repetat și mai tare: "Javi", iar apoi, cu o voce mai slabă: "Nu mă simt bine. Imediat, părintele s-a prăbușit la podea. Am folosit toate mijloacele posibile, spirituale și medicale. De îndată ce mi-am dat seama de gravitatea situației, i-am dat absoluția și Ungerea bolnavilor, așa cum își dorea cu ardoare: încă mai respira. Ne implorase de multe ori să nu-l privăm de această comoară.
Probabil, după ce a salutat imaginea Fecioarei Maria din Guadalupe cu o rugăciune ejaculatorie, așa cum obișnuia să facă întotdeauna când intra în orice cameră din casă, s-a prăbușit cu acest ultim mic act de iubire. În aceeași zi, faima sfințeniei sale a început să se răspândească printre credincioși.
În 1992 a fost beatificat de Sfântul Ioan Paul al II-lea, iar în 2002 a fost canonizat, Papa însuși a spus în timpul omiliei sale: "Cu intuiție supranaturală, Sfântul Josemaría a predicat neobosit chemarea universală la sfințenie și apostolat. Hristos îi cheamă pe toți la perfecțiunea creștină: muncitori și țărani, intelectuali și artiști, oameni de toate profesiile, condițiile sociale și culturile.
Astăzi, mesajul Sfântului Josemaría continuă să inspire mii de oameni din întreaga lume. Opus Dei este prezent în 68 de țări și oferă formare spirituală și umană creștinilor din toate categoriile sociale. Moștenirea sa nu se limitează la crearea unei instituții, ci constă, înainte de toate, în faptul că a deschis o nouă cale de a trăi Evanghelia în inima lumii.
Celebrarea sărbătorii Sfântului Josemaría pe 26 iunie este să ne amintim chemarea lui Dumnezeu de a trăi pe deplin în mijlocul lucrurilor obișnuite. Este o invitație pentru toți - laici, preoți, persoane căsătorite, persoane singure - de a căuta sfințenia în viața de zi cu zi, în muncă, în familie, în odihnă, în obligațiile profesionale și în relațiile umane. El însuși a spus: "Acolo unde sunt aspirațiile tale, munca ta, iubirile tale, acolo este locul întâlnirii tale zilnice cu Hristos".
Pe scurt, Sfântul Josemaría a fost un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a ne reaminti ceva profund evanghelic: că nu există creștini de a doua sau de prima diviziune, că noi toți - tu și cu mine - suntem chemați la plinătatea iubirii, fără a fi nevoie să ne schimbăm viața, ci doar prin schimbarea inimii cu care o trăim.
Creștinii au apelat întotdeauna la mijlocirea sfinților pentru a aduce rugăciunea lor în prezența lui Dumnezeu. Puteți descărca rugăciunea în mai mult de 30 de limbi.
