Dumnezeu nu permite să fie întrecut în bunătate și iubire. Când eram adolescent, după ce am participat la WYD de la Roma în 2000 și la scurt timp după aceea, am ajuns să cunosc Opus DeiVocația la preoție a prins contur pentru acest tânăr polonez care astăzi este un preot foarte fericit care trăiește în Poznan.
Rugăciunea pentru vocații la preoție contează pentru ceva? Întrebați-l pe Stanislaw Urmanski care, pe când era doar un băiețel, a fost sfătuit de un preot să se roage ca într-o zi să fie hirotonit. Două decenii mai târziu, acel băiețel avea să devină preot.
"Îmi amintesc că bunicul meu m-a rugat să îl ajut să se descurce cu un bun prieten preot de-al său. Aveam în jur de 10 ani și trebuia să îi duc niște cărți. Când îmi luam rămas bun, m-a întrebat dacă se poate ruga pentru vocația mea la preoție. Nu m-am gândit prea mult la asta pe atunci, dar astăzi mi se pare clar că preotul s-a rugat pentru mine și că, în cele din urmă, s-a adeverit", a declarat părintele Stanislaw Urmanski pentru Fundația CARF.
Acest preot polonez, născut în 1984, subliniază, de asemenea, un aspect fundamental care, în cele din urmă, îi va marca viitoarea vocație de preot: transmiterea credinței care s-a născut în inima familiei sale. "Părinții mei au fost primii mei evanghelizatori, deși a fost întotdeauna într-un mod foarte natural, fără a forța nimic", își amintește el. Părinții săi - adaugă el - mergeau la Liturghie în fiecare zi și viața lor reflecta ceea ce îi hrănea în fiecare zi: Euharistia.
Stanislaw evidențiază și un alt element familial care l-a ajutat în tot acest proces. "Casa părinților mei a fost întotdeauna foarte deschisă; primeam mulți vizitatori, fie că erau prieteni, cunoștințe sau monitori din grupul de tineri al parohiei. Datorită acestui lucru, am înțeles foarte ușor că credința se trăiește 24 de ore din 24 și că credința înseamnă și misiune. Nu înseamnă să stai cu brațele încrucișate", spune el.
Chemarea sa de a deveni preot a apărut în acest mediu creștin în care credința era trăită ca ceva firesc și datorită căruia are chiar un alt frate care este și el preot. "A fost un proces treptat și încă continuă, pentru că în orice vocație creștină trebuie să spui da Domnului în fiecare zi, de multe ori pe zi. Asta face din viață o aventură", spune cu convingere părintele Stanislaw.
Cu toate acestea, în mijlocul acestui proces treptat, au existat câteva repere care i-au marcat viața. El subliniază în special ceea ce a trăit la Ziua Mondială a Tineretului 2000 de la Roma, marele Jubileu: "Aveam 16 ani. Tot ceea ce am văzut a avut un mare impact asupra mea și mi-am dat seama că Domnul îmi cerea ceva special.
Iar Dumnezeu i s-a manifestat într-un mod foarte concret. Părintele Urmanski spune că, după ce s-a întors de la WYD, a început să se roage ca Domnul să îi arate calea. La scurt timp după aceea, "un coleg de-al meu a început să frecventeze centrul Lucrării din Varșovia. Săptămâna următoare m-am prezentat acolo și mi-a plăcut foarte mult. Atunci totul a început să prindă contur.
Vocația sa la preoție este strâns legată de Muncă, o instituție pe care a cunoscut-o într-un moment providențial al adolescenței sale. Astăzi este preot al Prelaturei și capelan al Solek, centrul din orașul polonez Poznan, unde asigură, de asemenea, îngrijirea spirituală a mai multor școli.
Don Stanislaw Urmanski are o amintire unică despre formarea pe care a primit-o atât la Roma, cât și în Pamplona, în procesul de a deveni preot. "M-a marcat profund", mărturisește el. Perioada petrecută la Roma i-a permis să îl întâlnească pe prelatul de atunci al Lucrării, Dl Javier Echevarría, El spune că a simțit că era "foarte mult fiul său, precum și al Sfântului Josemaría".
În ceea ce îl privește, despre perioada petrecută la Pamplona, acesta subliniază experiența extraordinară pe care a avut-o acolo "din punct de vedere academic". Și citează un element foarte specific: "Etajul cinci al bibliotecii, biblioteca de teologie, este minunat". Resursele bibliografice sunt foarte bogate. Fără aceasta, spune el, nu ar fi putut să își termine teza de doctorat în Teologie Dogmatică.
Din anii săi de studiu în Navarre și în RomaStanislaw a primit mai mult decât o excelentă formare academică și spirituală. El spune că a descoperit universalitatea Bisericii. "O simți, o vezi în chipurile, în poveștile însoțitorilor tăi, care sunt mai mult decât atât, sunt frați și surori. Apoi te întorci în țara ta, dar ai experimentat deja că Biserica este peste tot și știi că ești susținut de comuniunea sfinților cu toți cei pe care i-ai întâlnit și cu mulți alții.
A trăit multe momente importante ca preot de când a fost hirotonit în 2015, dar spune că ar sublinia următoarele ca fiind importante cotidianul, cotidianul. Ca preot al Lucrării, el lucrează în mod normal cu grupuri mici, ceea ce explică "nu este nimic spectaculos la prima vedere, dar este spectaculos în ochii lui Dumnezeu".
Și povestește un exemplu recent al unei experiențe pe care a avut-o cu un grup de elevi de liceu: "Am avut întâlniri cu ei pe parcursul cursului de istorie a artei. Punctul culminant a fost o excursie la Viena. Am vizitat Muzeul de artă istorică iar fiecare copil a pregătit o scurtă expoziție de pictură. A existat și o componentă spirituală. Dă multă speranță să vezi tineri entuziasmați de frumos, rugându-se, ajutându-se reciproc ca prieteni.
În cele din urmă, în fața provocărilor cu care se confruntă preoții astăzi, părintele Stanislaw Urmanski insistă că fiecare preot trebuie să știe că el este doar un colaborator, un instrument al lui Dumnezeu. Și este foarte clar cu privire la un fapt: "Dumnezeu este atât de bun, atât de mare, încât nu există nicio provocare care să nu poată fi rezolvată. Important este să avem încredere în El, să-L lăsăm să ne ghideze.
În final, acest preot polonez ar dori să lase un mesaj binefăcătorilor Fundația CARF. "Faceți ceva foarte bun care va aduce multe roade. Este ceva care pare ascuns cu ochiul liber, dar în cer va fi cunoscut", conchide el.
