Papa Sfântul Grigore cel Mare (590-604), împreună cu Ioan Casian sau Cassianus, a fost cel care a stabilit cele șapte păcate de moarte, care au fost numite ulterior de Catehismul Bisericii Catolice.
Ele provin din concupiscență, care este înclinația naturii umane spre păcat, care provine din păcatul originar.
Termenul "capital" este folosit pentru a le desemna, deoarece aceste păcate dau naștere la multe altele. Ele generează alte păcate și alte vicii.
Dumnezeu ne dă toate harurile și chiar mai mult decât avem nevoie pentru a învinge ispita.
Păcatele de moarte sunt enumerate de Sfântul Toma (I-II:84:4) ca fiind șapte:
Ea constă într-o stimă de sine nejustificată, sau iubire de sine, care caută atenția și onoarea și se pune în antagonism cu Dumnezeu. Catehismul Bisericii Catolice 1866
Înclinație sau dorință exagerată pentru plăceri sau posesiuni. Acest păcat capital este interzis de poruncile a noua și a zecea. (Catehismul Bisericii Catolice 2514, 2534)
Dorința dezordonată de plăcere sexuală. Păcatul împotriva poruncii a șasea. Este o ofensă împotriva virtuții castității.
Este o explozie de iubire de sine. Ne simțim răniți, marginalizați, neputincioși și recurgem la violență pentru a ne apăra presupusele drepturi. Un sentiment de furie provocat de un rău real sau perceput.
Un viciu față de care suntem mai indulgenți. Deși suntem mai conștienți ca niciodată de ravagiile pe care excesele, atât în ceea ce privește consumul de alimente, cât și de alcool, le fac asupra organismului nostru.
Resentiment sau tristețe față de norocul cuiva, împreună cu dorința exagerată de a-l poseda. Este unul dintre cele șapte păcate de moarte. Ea se opune poruncii a zecea. (Catehismul Bisericii Catolice 2539)
Lipsă vinovată de efort fizic sau spiritual; acedie, leneveală. Este unul dintre păcatele de moarte. (Catehismul Bisericii Catolice 1866, 2094, 2733)
Țineți cont de păcatele de moarte și de virtuțile contrare
Cele șapte virtuți contrare enumerate în catehism sunt elemente pentru a ști cum să faci față tentației de a comite unul dintre cele șapte păcate de moarte.
În plus față de aceste virtuți, care sunt contrare păcatelor de moarte. Fiecare creștin are, de asemenea, trei virtuți teologice precum credința, speranța și caritatea. Junto a éstas, podemos citar también la prudencia, fortaleza, justicia y templanza; hábitos que disponen al entendimiento y a la voluntad para obrar según el juicio de la razón iluminada por los dones del Espíritu Santo.
Tot ceea ce avem este un dar de la Dumnezeu. Omul smerit nu aspiră la măreția personală pe care o admiră lumea, pentru că a descoperit că a fi un copil al lui Dumnezeu este o valoare mult superioară. El se duce după alte comori. El se vede pe sine și pe aproapele său în fața lui Dumnezeu. El este astfel liber să prețuiască și să se consacre iubirii și serviciului.
Dăruiește cu plăcere din ceea ce este al tău celor săraci și nevoiași. Sfântul Pavel o numește idolatrie și declară că cei lacomi nu vor intra în împărăția cerurilor. Lăcomia ne face să fim duri cu cei săraci, indiferenți față de bunurile cerului și uneori chiar ne îndeamnă să ne însușim bunurile altora.
Pe vremuri, biserica obișnuia să o numească zeciuialăAstăzi o numim pur și simplu generozitate. Când învățăm să împărtășim ceea ce avem cu alții, chiar dacă o facem cu oameni pe care nu-i cunoaștem și pe care nu-i vom cunoaște niciodată, ne simțim mai aproape de Dumnezeu și de noi înșine. Pentru că ajutându-i pe cei aflați în nevoie poți primi înapoi mult mai mult decât dai.
Este virtutea care guvernează și moderează dorința de plăcere sexuală în conformitate cu principiile credinței și rațiunii.
Prin castitate, persoana dobândește stăpânirea asupra sexualității sale și este capabilă să o integreze într-o personalitate sănătoasă, în care iubirea lui Dumnezeu domnește în mod suprem.
"Dacă veți căuta un exemplu de răbdare, îl veți găsi pe cel mai bun dintre ele în cruce. Două lucruri ne dau măsura răbdării: să suferim cu răbdare rele mari sau să suferim, fără să ne ferim de ele, rele care ar putea fi evitate. Or, Hristos pe cruce a suferit mari rele și le-a îndurat cu răbdare, căci în patima Sa "nu a rostit nici o amenințare; ca un miel dus la tăiere, a tăcut și nu și-a deschis gura". (Faptele Apostolilor 8:32). Sfântul Toma de Aquino. Expunere asupra Crezului.
Moderație în alimentație și băutură. Este una dintre virtuțile contrare care învinge păcatul capital al lăcomiei.
Aceasta conduce la evitarea tuturor tipurilor de excese, abuz de alimente, alcool, tutun și medicamente.
A treia și principala dintre virtuțile teologice. Caritatea este iubirea lui Dumnezeu care sălășluiește în inimă.
Una forma de actuar con caridad, es tener presentente las obras de misericordia que son acciones caritativas mediante las cuales ayudamos a nuestro prójimo en sus necesidades corporales y espirituales.
Disponibilitatea minții de a face binele. Ea ne ajută împotriva gustului excesiv pentru odihnă, care ne neglijează îndatoririle. Ne ajută să ne afirmăm cu efort.
În Biblie, păcatele de moarte nu apar ca atare. Dar există o varietate de referințe la ele.
El pecado nos separa de Dios e impide que sus propósitos se cumplan en nosotros. Todos tenemos luchas. Sea con uno de los siete pecados capitales o cualquier otro, anos hace batallar contra nuestra naturaleza pecaminosa. Pero Dios nos ha dado las herramientas para vencerlo. Podemos acercarnos a Dios en oración, con actitud humilde y de arrepentimiento. Debemos realizar un buen examen de conciencia y acercanos para recibir los sacramentos. Dios nunca rechaza un corazón que reconoce que ha fallado. Asistir a masă și să ne întâlnim din nou cu El.
Porque cuando nos ponemos con humildad ante Dios. Él nos recibe, nos perdona y nos restaura. Nos llena de su Espíritu Santo y nos ayuda a vivir en santidad mostrando su amor.
În colaborare cu:
Opurdei.org
Catolicismul Bisericii Catolice
Biblia.net
