Francesco Albertini este un tânăr seminarist de 28 de ani născut la Roma. El este primul din congregația sa, cea de Misionarii Prețiosului Sângepentru a studia la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci, grație unei burse parțiale oferite de Fundația Centro Academico Romano. CARF este foarte activă în a ajuta, pe lângă seminariștii și preoții diecezani din întreaga lume, și religioși și religioase aparținând unor congregații vechi și moderne să aibă o formare solidă și adecvată pentru carismele lor respective.
Povestea lui Francesco seamănă puțin cu cea a Sfântului Augustin, nu-i așa?
Da, îmi dau seama acum că Domnul știa deja totul și eu mă prefăceam că înțeleg, că pun bazele unei vieți predefinite, urmând protocolul anti-risc. Inima mea a fost mereu plină de întrebări: "Ce vrei pentru viața ta, ce cauți? În jurul acestor întrebări am reușit să cosesc multe roluri care, la prima vedere, erau perfecte: "studentul model", "artistul erudit excentric", "animatorul care evaluează toate riscurile", "filosoful", "poetul", "intelectualul", "copilul ideal".....
Dar în interiorul meu era această dorință incredibilă de a nu pretinde că sunt ceva ce nu-mi aparținea. Dumnezeu știa, cunoștea nevoia de a mă salva! Și poate că și eu știam asta....
Știți astăzi?
Ei bine, astăzi chiar aud vocea lui Dumnezeu. Pentru că oricât de mult am încercat să-mi modelez existența, oricât de mult am căutat un rol, un mod de a fi în lume, nimic nu a putut anula faptul că Dumnezeu mi-a vorbit inimii, a sedus-o și a așezat în inima mea o certitudine intimă: am vrut să-mi slujesc frații, să fiu un frate mai mare, să găsesc frumusețea!
Vrei să ne spui cum a început totul?
Vocația mea s-a născut în parohie, mai exact în biserica San Benedetto Abate, în Pomezia, nu departe de Roma, în cadrul unor grupuri de tineri create de inspirația unor preoți oblați ai Sfântului Francisc de Sales. Primul exemplu de ceea ce înseamnă o preot a venit la mine de la ei. Cel puțin eu am vrut să fiu așa...
Cum?
Mereu alături de tineri, ajutându-i într-o formare completă și continuă, pas cu pas, în ciuda tuturor contradicțiilor pe care le pot avea, a slăbiciunilor și fragilităților, așa cum a fost și în cazul meu.
Este bine că Biserica, chiar și într-o țară care devine din ce în ce mai secularizată de la an la an, continuă să joace un rol fundamental pentru tineri...
Bineînțeles că da! Dar și în realități ca a mea, un oraș industrial foarte aproape de capitala Italiei. Strada pe care se află parohia era o lume plină de prietenii minunate, unde trăiam entuziasmul de azi și visam la promisiunile de mâine. Era o lume plină de zgomot, dar în care vorbeam mai încet, deoarece împărtășeam angoasele, dezamăgirile și eșecurile care ne ieșeau adesea în cale.
Mi-ați spus că la vârsta de paisprezece ani a început pentru dumneavoastră această călătorie în căutarea chipului lui Hristos?
Da, în liceu, o școală de artă care a fost un fel de experiență vocațională pentru că eram atrasă de tot ceea ce înseamnă artă, creativitate, fantezie realizată prin experiment. Întotdeauna am interpretat metaforic toate acestea ca fiind "pedagogia" pe care Domnul o folosește cu mine, în a mă "lucra", în a mă "modela" pentru a-mi face viața asemenea operei sale de artă.
Dar nu știai că ești în căutare de
Nu, nu am făcut-o. Am simțit o voce intimă care creștea în mine șoptindu-mi ceva radical, o iubire radicală. Dacă asta se numea vocație nu știam încă și, sincer, nici nu voiam să știu prea multe, pentru că eram bine, îmi plăcea viața mea și, prin urmare, după liceu visam deja la o carieră de filosof sau de artist, sau ambele.
Deci ai reușit să "reduci la tăcere" această voce
Nu în întregime, evident. Mi-am pus chiar întrebarea dacă să intru la seminar, dar nici măcar nu m-am gândit cum și unde, așa că, în loc să rog pe cineva să mă ajute să "discern" vocea pe care o simțeam, m-am făcut că uit de ea, să caut alte lucruri care mi se păreau mai reale: afirmare, expresii de stimă, aplauze etc.
Ca Sfântul Augustin: nu încă; nu încă....
Da, și anii de facultate au fost destul de dificili: m-am înscris, așa cum îmi doream, la Facultatea de Filosofie, dar cu cât încercam mai mult să obțin rezultate și ele nu veneau, cu atât îmi pierdeam puțin câte puțin sensul a ceea ce făceam. Viața mea își pierdea sensul, forța, frumusețea. În fiecare zi mă trezeam și încercam, cu toate forțele, să o iau de la capăt, dar părea că, cu cât încercam mai mult, cu atât mă afundam mai mult. Mă simțeam ca un naufragiat care nu știa să înoate.
"Viața mea își pierdea sensul, puterea, frumusețea. Mă simțeam ca un naufragiat care nu știa să înoate".
Francesco Albertini este un tânăr seminarist de 28 de ani, primul din congregația sa, Misionarii Prețiosului Sânge, care studiază la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci. Unele dintre misiunile sale constau în a merge în locurile în care tinerii trăiesc și își petrec de obicei timpul.
"Așa că mergem în piețe, la școli, în stația de autobuz, pe plajă... Ne întâlnim cu ei în piețe, în baruri, în cercuri, oriunde se află... De altfel, există muzică, dansuri, videoclipuri, spectacole de teatru și activități care au ca scop "atragerea" lor în parohie și în Biserică în general, implicându-i în slujire și creștere spirituală", explică el.
Dar Domnul nu te-a părăsit
Mulțumesc lui Dumnezeu, El nu numai că nu m-a părăsit niciodată, dar a pus ceva prețios în inima mea, mai ales în timpul unei tabere de vară, înainte de a mă înscrie la universitate. Am experimentat, în timpul unui moment de rugăciune foarte intensă, o dragoste foarte puternică care a "inundat" toate simțurile: ceva greu de explicat. Atunci, bucuria acelui moment precis, din trecutul meu, nu numai că mi-a rămas ca o amintire prețioasă, dar a consolidat și mai mult tot ceea ce am gustat când eram mai tânăr.
Acest lucru este foarte frumos, pentru că de multe ori, uitându-ne la tinerii noștri, ne simțim foarte descurajați când se îndepărtează de credință.
Dar Dumnezeu nu se îndepărtează de ei! Și cu mine a acționat Domnul în infinita Sa bunăvoință, în timp ce eu eram confuz.
Ce s-a întâmplat?
Am auzit că un băiat din parohia mea, care trecea printr-un proces de discernământ vocațional și care a decis să-și ia ceva timp pentru a parcurge Camino de Santiago, a întâlnit pe drum câțiva seminariști ai Misionarilor Prețiosului Sânge. După ce a petrecut mult timp cu ei, a vrut să intre la seminar pentru a începe drumul de formare în Congregație.
...Și ai devenit curios
Da, a fost un lucru care m-a intrigat foarte mult, mai ales pentru că am simțit că mă aflu într-o situație foarte asemănătoare. Așa că am decis să "arunc o privire", cu multă "prudență" și timiditate: m-am apropiat de el, am cunoscut puțin oamenii și, în cele din urmă, l-am întâlnit pe cel care avea să devină mai târziu directorul meu, care era pe atunci responsabil cu pastorația tinerilor și a vocațiilor. După ce ne-am întâlnit de mai multe ori și am împărtășit multe, am început să vorbim despre viitorul meu, despre o posibilă intrare în Congregație, dar eu nu eram pe deplin convinsă... Ei bine, de fapt, îmi era foarte teamă!
Am încercat să mă împotrivesc, am pus totul la îndoială, încercând mereu să evit această neliniște sănătoasă pe care Domnul, în infinita sa bunăvoință, o pusese în inima mea, dar misionarii erau acolo....
"În congregația mea, nu așteptăm ca tinerii să vină, ci mergem în locurile în care ei obișnuiesc să trăiască și să-și petreacă timpul: piețele, barurile și plajele".
Francesco a intrat în Congregație în octombrie 2015 și de atunci a trăit multe aventuri, bucurii, dar și suferințe, dar "mai ales atâta creștere!". Creștere cu Dumnezeu, care nu face din tine ceea ce vrei, ci ceea ce ești deja".
Misionarii Preasfântului Sânge desfășoară "misiuni" în parohiile care le solicită. Acestea constau în animarea, timp de o săptămână, a realității parohiei. Această "misiune" presupune o predicare intensă și constantă, nu numai din partea misionarilor, ci și din partea laicilor și a familiilor care împărtășesc experiența lor de creștere cu Domnul.
Știu că Misionarii Prețiosului Sânge, o realitate fondată în 1815, sunt foarte dedicați tinerilor...
De fapt, "misiunile" sunt o inițiativă tipică a Misionarilor Prețiosului Sânge și constau în animarea, timp de o săptămână, a realității parohiale care solicită acest serviciu. Această "misiune" presupune o predicare intensă și constantă, nu numai din partea Misionarilor, ci și din partea laicilor și a familiilor care împărtășesc experiența lor de creștere cu Domnul.
Și te duci să cauți tineri oriunde s-ar afla!
Bineînțeles! Nu așteptăm să vină, ci mergem în locurile în care ei trăiesc și își petrec timpul de obicei. Așa că mergem în piețe, la școli, în stația de autobuz, la plajă... Îi întâlnim în piețe, în baruri, în cercuri, oriunde se află... De altfel, există muzică, dansuri, videoclipuri, spectacole de teatru și activități care au ca scop "atragerea lor" către parohie și către Biserică în general, implicându-i în slujire și creștere spirituală.
Și într-una din aceste misiuni te-ai îndrăgostit de predarea lui Dumnezeu.
Ei bine, da... De fapt, am plecat în Sicilia și de acolo, din acea călătorie, pot spune că nu m-am mai întors niciodată, pentru că mi-am dat seama că ceea ce Dumnezeu mi-a pus în inimă nu era "altceva" în comparație cu ceea ce îmi doream... Mai mult: după mulți ani am descoperit că succesul și recunoașterea nu pot fi un obiectiv, pentru că ele sunt acolo pentru o clipă, dar apoi dispar, în timp ce fericirea și viața veșnică le găsești în Dumnezeu, care rămâne pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, Dumnezeu mi s-a prezentat din nou ca un proiect mai demn de urmat.
Acolo ai luat decizia ta
Da, mi-am continuat călătoria vocațională și am intrat în Congregație în octombrie 2015. De atunci am trăit multe aventuri, atâtea bucurii, atâtea suferințe, dar mai ales atâta creștere! Creștere cu Dumnezeu, care nu face din tine ceea ce vrei, ci ceea ce ești deja, pentru că știi și speri că, zi după zi, totul trece, dar rămâne doar El, Domnul, cu mila Sa infinită.
Și acum sunteți primul din Congregația dumneavoastră care a studiat teologia la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci.
Și nu numai că sunt primul, dar am același nume ca și fondatorul: Francesco Albertini! care a fost părintele spiritual al Sfântului Gaspar del Bufalo. Cei doi au fondat Congregația Prețiosului Sânge. Un lucru curios și foarte amuzant. Dar asta le spun mereu celor care mă întreabă dacă sunt sigur de vocație. Și, în final, le mai spun că, dacă faci voia lui Dumnezeu, nu vei regreta niciodată.
............
Munca mea ca reprezentant al CARF la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci îmi permite în fiecare zi să experimentez bucuria și viața Bisericii și să-l văd pe Dumnezeu la lucru în ciuda atâtor rele din lume, a atâtor dificultăți, a atâtor suferințe și a materialismului care ne înconjoară. Mărturia pe care ne-o dau zeci de tineri, curajul de a-și dărui viața lui Dumnezeu și celorlalți chiar și în mijlocul atâtor lumini false care par să strălucească mai tare decât lumina credinței, nu poate fi explicată în alt mod.
Gerardo Ferrara
Licențiat în istorie și științe politice, specializat în Orientul Mijlociu.
Responsabil pentru corpul studențesc
Universitatea Sfânta Cruce din Roma
