În acest An Jubiliar al Speranței, Papa s-a întrebat: "Care este metoda de educație a lui Dumnezeu? Și a răspuns: este cea a proximității și a apropierii, esența este fundamentală în acest proces educațional". Acesta este modul în care Francisc și-a început discurs adresat unui grup de educatori catolici italieni la 4 ianuarie 2025
Pe fundalul apropiere, compasiune și tandrețe, caracteristici ale "stilului" lui Dumnezeu, este subliniat pedagogie divinăCa un profesor care intră în lumea elevilor săi, Dumnezeu alege să trăiască printre oameni pentru a-i învăța prin limbajul vieții, al iubirii și al esenței. Isus s-a născut în condiții de sărăcie și simplitate: acest lucru ne cheamă la o pedagogie care valorizează ceea ce este esențial și pune umilința, gratuitatea și primirea în centrul ei.".
A lui Dumnezeu", subliniază Francisc, "este o pedagogie a daruluiun apel la trăind în comuniune cu El și unii cu alții, ca parte a unui proiect de fraternitatea universalăun proiect în care familie ocupă un loc central și de neînlocuit". Este o sinteză, în termeni educaționali, a principalelor linii ale pontificatului său.
Pedagogia lui Dumnezeu, continuă el, este "o invitație de a recunoaște demnitatea fiecărei persoane, începând cu cei lepădați și marginalizați, așa cum erau tratați păstorii acum două mii de ani, și să apreciem valoarea fiecărei etape a vieții, inclusiv a copilăriei. Familia este în centru, să nu o uităm!" (cf. Declarația Dicasterului pentru Doctrina Credinței, Dignitas infinita, 8-IV-2024)
Cum arată educația luminată în jubileu al speranței?
"Jubileul are multe de spus lumii educației și școlilor. De fapt, Jubileul are multe de spus lumii educației și școlilor, pelerini ai speranței sunt toate persoanele care caută un sens pentru viața lor și, de asemenea care îi ajută pe cei mai tineri să meargă pe acest drum.
Francis evidențiază dovezile că educația este preocupată în mod central de esențaEsența, susținută de experiența istoriei umane, că oamenii se pot maturiza și crește. Și această esență îl susține pe educator în sarcina sa:
"Un profesor bun este un bărbat sau o femeie de esență, deoarece se angajează cu încredere și răbdare într-un proiect de creștere umană.. Esența sa nu este naivă, este înrădăcinată în realitate, susținută de convingerea că orice efort educațional are valoare și că fiecare persoană are o demnitate și o vocație care merită să fie cultivate".
Pe scurt, și acesta este esența discursului: "Esența este motorul care îl susține pe educator. în angajamentul lor zilnic, chiar și în dificultăți și eșecuri".
Dar, întreabă Papa, "cum putem să nu ne pierdem speranța și să o hrănim în fiecare zi?"
Sfatul său începe cu relația personală a educatorului cu profesorul și partenerul dintre profesori și elevi: "...profesorul și elevul sunt la fel...".Ține-ți ochii ațintiți asupra lui Isus, învățător și însoțitor pe drum.Acest lucru vă permite să fiți cu adevărat pelerini ai esenței. Gândiți-vă la oameni găsiți la școală, copii și adulți".
În bula de convocare a jubileului se menționa deja: ".Toată lumea așteaptă. În inima fiecărei persoane se cuibărește esența ca o dorință și o așteptare a binelui, chiar și în ignoranța a ceea ce va aduce ziua de mâine" (Spes non confundit, 1).
Pornind de la acest argument, în continuitate cu enciclica Spe salviPapa Benedict al XVI-lea, Francisc spune: "Acestea esențe umane, prin fiecare dintre voi - educatorii - ei pot găsi Esența creștinăesența care este născut din credință și trăiește prin caritate".. Și, subliniază el: "să nu uităm: esența nu dezamăgește. Optimismul dezamăgește, dar esența nu dezamăgește. O esență care depășește orice dorință umană, pentru că deschide mințile și inimile către viață și frumusețe eternă".
Concret, cum se poate face acest lucru în școlile sau colegiile de inspirație creștină?
Iată propunerea lui Francisc: "Sunteți chemați să elaborați și să transmiteți o nouă cultură, pe baza întâlnire între generații, în includereîn discernământ a adevăratului, a binelui și a frumosului; o cultură a adevăratului, a binelui și a responsabilitateși colectiv, în scopul de a să facem față provocăriiUE se confruntă cu provocări globale, cum ar fi crizele de mediu, sociale și economice, iar provocarea majoră a Pace. Pacea poate fi "imaginată" la școală, adică, punerea bazelor a unei lumi mai drepte și mai fraterne, cu contribuția tuturor disciplinelor și a creativitate a copiilor și tinerilor.
Este, după cum se vede, o propunere incisivă și articulată: speranța creștină asumă toate speranțele noastre (în special pacea); este o speranță activă și responsabilă care lucrează pentru o nouă cultură; ea necesită dialog și interdisciplinaritate (cf. ap. const. Veritatis gaudiium, 4c), discernământ și creativitate, care trebuie transmise de la profesori la elevi.
Este o propunere exigentă, dar nu utopică. Totul depinde de calitatea speranței noastre (cea a fiecărui educator, a fiecărei familii, a fiecărei comunități educaționale). Aceasta este forța motrice.
Papa încheie făcând apel la tradițiile educaționale și încurajând educatorii să lucreze împreună:
"Nu uitați niciodată de unde ați venit, dar nu mergeți cu capul întors, plângându-vă de vremurile trecute. Gândiți-vă mai mult la prezent a școlii, care este viitorul societății, în mijlocul unei transformări epocale. Gândiți în cadrele didactice tinere care fac primii pași în școală și în familii care se simt singuri în sarcina lor educațională. Propuneți fiecăruia propriul stil educațional și asociativ cu umilință și noutate".
Esența, în măsura calității sale, este forța motrice a educației.
Domnul Ramiro Pellitero Iglesias, Profesor de teologie pastorală la Facultatea de Teologie a Universității din Navarra.
