Gustavo Zamudio face parte din noul lot de tineri preoți peruani care își asumă responsabilități importante în diecezele lor. La doar 32 de ani, el este deja preot paroh al parohiei Imaculata Concepție, în orașul LimaEl lucrează neobosit pentru a aduce Evanghelia în fiecare colț al unei societăți care se confruntă, de asemenea, cu o secularizare rapidă.
Povestea lui - așa cum el însuși spune Fundației CARF - a fost foarte asemănătoare cu cea a multor alți copii din districtul La Victoria, un cartier populat din Lima. Dar, într-o zi, Dumnezeu i-a atins inima profund și, la vârsta de 17 ani, a intrat la seminarul Santo Toribio de Lima. "M-am dedicat studiului, dar, mai presus de toate, am petrecut mult timp jucând fotbal cu prietenii mei", spune el despre copilăria sa.
Familia sa era catolică și avea o mare devoțiune față de Señor de los Milagros.Am vrut să îl port pe umerii mei încă de când eram copil, dar nu mergeam regulat la biserică. Cu toate acestea, adaugă el, "nu am pus niciodată la îndoială existența lui Dumnezeu, deși mai târziu a trebuit să aflu mai multe despre ce înseamnă să crezi în Iisus Hristos".
Tocmai în adolescență, când avea doar 13 ani, a început procesul său vocațional. "O călugăriță din Ordinul Fiicelor Sfintei Maria din Inima lui Isus, care mi-a fost profesoară de religie La școală, m-a invitat să mă alătur unui grup de băieți care se întâlneau în parohie sâmbătă dimineața. Ceea ce îmi amintesc cel mai bine este că mi-a spus că era micul dejun și fotbal. Nu trebuia să știu mai mult...", își amintește el râzând.
A participat pentru prima dată la acea întâlnire și a descoperit că era un grup de acoliți. Deși acest lucru era nou pentru el, a decis să se alăture grupului. Gustavo Zamudio spune că a fost o oportunitate de "a întâlni pentru prima dată personal un preot diecezan, părintele Henry, a cărui mărturie a vieții preoțești a fost foarte importantă în procesul meu de discernământ".
Un alt factor care iese în evidență în acest proces a fost rugăciunea comunității parohiale pentru vocațiile la preoție. "Am simțit că chemarea mea a fost, într-un fel, răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile lor. Acest context în care a început să își trăiască credința a fost un ajutor fundamental pentru Gustavo Zamudio, deoarece el subliniază că primul lucru pe care l-a învățat a fost "să îmi iau viața creștină în serios, având grijă de viața mea de pietate".
Actualul preot spune că numai așa a descoperit că "fără Hristos, viața nu era viață. Acesta a fost un pas destul de radical, pentru că, datorită atmosferei sociale în care trăisem încă din copilărie, a însemnat o adevărată schimbare a idealurilor de viață".
Încetul cu încetul și într-un mod natural și gradual, el spune că a devenit conștient "de o forță interioară care mă îndemna să urmez calea vieții preoțești". Gustavo a vorbit cu părinții săi și le-a spus despre dorința sa de a deveni preot. Deși familia sa avea alte planuri pentru el, el nu s-a opus și, după terminarea școlii secundare, a putut să intre la seminar.
Imediat după hirotonirea sa întru preoție și datorită unei ajutor Fundația CARF i-a permis să studieze pentru o diplomă în filosofie la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci din Roma. "Având în vedere situația economică a familiei mele, nu mi-am imaginat niciodată că voi călători în orașul etern. Pentru cineva ca mine, care ieșise din Peru doar cu câteva zile înainte, a fost o experiență cu adevărat internațională", adaugă el.
Deși geografic se afla în Italia, don Gustavo Zamudio afirmă că "existențial" s-a simțit un pic în întreaga lume datorită catolicității Bisericii. El adaugă: "Mi se pare că nu există o experiență mai imersivă a universalității Bisericii, a acelei unități binecuvântate în pluralitate - și la nivel intelectual - decât să studiezi la o universitate pontificală și la Roma".
Un alt aspect care Ceea ce l-a impresionat în timpul șederii sale la Roma a fost "vitalitatea lumii intelectuale catolice", Pentru că, din propria sa experiență, era o "tradiție intelectuală vie și dinamică, întruchipată în profesori, majoritatea preoți, și în sălile de curs universitare".
Dacă există un lucru care este clar pentru acest preot, este că toată pregătirea pe care a primit-o în timpul perioadei petrecute la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci îi este acum de mare ajutor în activitatea pastorală zilnică. Și despre studiile sale de Filosofie la Roma asigură: "Mă ajută personal să ajung la o credință adultă autentică, care nu este purtată de vânturile modei, de ceea ce va trece în curând".
Dar nu se oprește aici. Don Gustavo adaugă că "studiile mele filosofice de la Roma mă ajută să dialoghez cu lumea contemporană, încercând să-mi însușesc preocupările legitime ale oamenilor din timpul meu și căutând să ofer motivele speranței mele celor care mi le cer".
Pe un plan mai pastoral, preotul paroh consideră că acest trecut l-a învățat să "știe să asculte și să analizeze idei divergente cu respect și spirit critic". De fapt, el recunoaște că atât în Atât în parohie, cât și la universitatea unde predă, tinerii îi pun deschis întrebări și ridică obiecții cu privire la credință.
"Cred că mai sunt încă multe de făcut în această primă linie de evanghelizare, cu un stil proactiv care favorizează impunerea adevărului prin forța sa", recunoaște acest tânăr preot.
De fapt, pentru activitatea sa didactică la Unife, o universitate privată din Lima, el spune că a descoperit în timpul petrecut la Roma mărturia a trei sfinți care îi luminează slujirea ca preot paroh și care sunt fundamentali pentru misiunea sa preoțească: Sfântul Toma de Aquino, Sfântul Josemaría Escrivá și Sfântul Filip Neri.
Gustavo Zamudio se confruntă deja cu multe responsabilități atât ca preot paroh, cât și ca profesor, dar nu mai puține sunt provocările cu care se confruntă ca tânăr preot. Din acest motiv, el crede că este fundamental "să avem o viață interioară solidă pentru a nu înceta să fim oameni ai lui Dumnezeu".
La aceasta, el adaugă necesitatea unei "formări teologice și culturale coerente pentru a da sens Cuvântului lui Dumnezeu astăzi". Și, în sfârșit, preotul paroh subliniază și importanța "fraternității și prieteniei preoțești în vederea unei gestionări sănătoase a propriei afectivități".
În cele din urmă, părintele și preotul paroh Gustavo Zamudio ar dori să mulțumească activității Fundației CARF și tuturor binefăcătorilor săi, datorită cărora el și mulți alți cunoscuți ai săi din Roma au putut să își continue studiile.
"Nu renunțați la buna formare a preoților. Biserica are nevoie de pastori după inima lui Cristos: pastori cu o inimă înțeleaptă, capabili să ofere îndrumare spirituală și doctrinară fraților lor. Îi încredințez în fiecare Euharistie pentru ca ei să se simtă mereu co-responsabili pentru formarea celor chemați la preoție și să redescopere mereu bucuria de a dărui", conchide el.
