Acestea sunt acte de altruism și generozitate pe care le facem pentru alții. Există paisprezece fapte de milostenie, șapte corporale și șapte spirituale. A instrui, a sfătui, a consola, a mângâia sunt fapte duhovnicești de milostenie, la fel ca și a ierta și a suferi cu răbdare. Printre faptele corporale de milostenie se numără milostenia, care este una dintre principalele mărturii ale carității fraterne; este, de asemenea, o practică a dreptății care îi place lui Dumnezeu. Catehismul Bisericii Catolice, 2447
Papa Francisc a numit anul 2014 Anul Milostivirii, iar aici vom arunca o privire asupra faptelor de milostenie pe care el a recomandat să le medităm și să le realizăm în această perioadă, dar care nu pot fi uitate.
Fiecare creștin trebuie să aibă în vedere aceste opere ca "un mod de a ne trezi conștiința, adesea letargică în fața dramei sărăciei, și de a intra și mai adânc în inima Evangheliei, unde săracii sunt beneficiarii privilegiați ai milostivirii divine".
Biserica are înțelepciunea unei mame bune, care știe de ce au nevoie copiii ei pentru a crește sănătoși și puternici, în trup și în spirit. Prin faptele de milostenie, el ne invită să redescoperim că atât trupul, cât și sufletul semenilor noștri au nevoie de îngrijire și că Dumnezeu ne încredințează fiecăruia dintre noi această grijă atentă..
. "Obiectul milosteniei este însăși viața umană în totalitatea ei. Însăși viața noastră ca "trup" este flămândă și însetată, are nevoie de îmbrăcăminte, de adăpost și de vizitatori, precum și de o înmormântare demnă, pe care nimeni nu și-o poate da singur (...). Însăși viața noastră ca "spirit" are nevoie să fie educată, corectată, încurajată, consolată (...). Avem nevoie ca alții să ne sfătuiască, să ne ierte, să ne suporte și să se roage pentru noi". Francisc, a 3-a meditație la Jubileul preoților, 2-VI-2016.
Practicarea faptelor de milostenie generează har pentru cel care le face. Evanghelia după Luca relatează cuvintele lui Isus: "Dați și vi se va da". Astfel, prin faptele de milostenie facem voia lui Dumnezeu, dăm ceva din noi înșine celorlalți, iar Domnul ne promite că ne va da și nouă ceea ce avem nevoie.
Pe de altă parte, săvârșirea faptelor de milostenie este o modalitate de compensare și restaurare a sufletului nostru pentru păcatele noastre deja iertate în sacramentul spovedaniei. Prin săvârșirea de fapte bune, cum ar fi, desigur, faptele de milostenie. "Fericiți cei milostivi, căci ei vor dobândi milă". Mt.5, 7.
În plus, faptele de milostenie ne ajută să avansăm pe drumul spre cer, pentru că ne fac să semănăm cu Isus, modelul nostru, care ne-a învățat care trebuie să fie atitudinea noastră față de ceilalți. În Matei găsim următoarele cuvinte ale lui Hristos: "Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții intră și fură, ci adunați-vă comori în ceruri, unde nici molia, nici rugina nu strică și unde hoții nu intră și nu fură". Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta".
Urmând această învățătură a Domnului, schimbăm bunurile vremelnice cu cele veșnice, care sunt cele cu adevărat valoroase.
| 1 | Vizitarea bolnavilor |
| 2 | Hrănirea celor flămânzi |
| 3 | Dă de băut celor însetați. |
| 4 | Oferirea de găzduire pelerinilor. |
| 5 | Pansament gol. |
| 6 | Vizitarea deținuților. |
| 7 | Îngroparea morților. |
"Un om care nu reacționează la necazuri sau nedreptăți și care nu se străduiește să le atenueze nu este un om pe măsura iubirii inimii lui Hristos".
Papa Francisc
"Cine are două haine, să le împartă la cei care nu au; și cine are ce mânca, să facă la fel" (Lc 3,11). Aceste două fapte de milostenie se completează reciproc și se referă la ajutorul pe care ar trebui să îl oferim sub formă de alimente și alte bunuri celor care au cea mai mare nevoie.
Nu este un caz obișnuit în zilele noastre, dar se poate întâmpla să primim pe cineva în casa noastră, nu din pură ospitalitate, din prietenie sau din familie, ci din cauza unei nevoi reale.
Această lucrare de milostenie are ca scop atenuarea unei alte nevoi de bază: îmbrăcămintea. De multe ori, acest lucru ne este facilitat de colectele de îmbrăcăminte care se fac în parohii și în alte centre. Când vine vorba de a dărui hainele noastre, este bine să ne gândim că putem da ceea ce ne-a rămas sau ceea ce nu mai este util, dar putem da și ceea ce este încă util.
În scrisoarea lui Iacov suntem încurajați să fim generoși: "Dacă un frate sau o soră este gol și lipsit de hrana zilnică și unul dintre voi îi spune: "Du-te în pace, încălzește-te sau hrănește-te", dar nu-i dai ceea ce este necesar pentru trup, la ce bun?". Iacov 2, 15-16.
În aceste vremuri de pandemie globală, această lucrare de milostenie capătă o semnificație puternică. Este o adevărată grijă, atât în ceea ce privește nevoile fizice, cât și în ceea ce privește ținerea lor de companie și Rugăciunea pentru cei bolnavi și a persoanelor în vârstă. Un bun exemplu din Sfânta Scriptură este Parabola bunului samaritean din Evanghelia după Luca.
Aceasta constă în vizitarea deținuților și acordarea nu numai a unui ajutor material, ci și a unei asistențe spirituale care îi ajută să se îmbunătățească ca oameni, să se îndrepte, să învețe să facă o muncă care le poate fi utilă atunci când termină timpul alocat de sistemul de justiție. Astăzi, preoții și femeile consacrate sunt cei care îndeplinesc această sarcină de solidaritate foarte complicată. Trebuie să ne rugăm pentru preoți, să îi însoțim și să îi sprijinim în această muncă de solidaritate socială.
Oferirea unei slujbe pentru morți și o înmormântare demnă a morților pare o poruncă superfluă, dar nu este. În timp de război, aceasta poate fi o poruncă foarte exigentă. De ce este important să oferim trupului uman o înmormântare demnă? Pentru că trupul uman a fost locul de locuit al Duhului Sfânt. Noi suntem "temple ale Duhului Sfânt". 1 Cor 6, 19.
| 1 | Predarea celor neînvățați. |
| 2 | Dați sfaturi bune celor care au nevoie de ele. |
| 3 | Corectați-l pe cel care a greșit. |
| 4 | Iartă-i pe cei care ne jignesc. |
| 5 | Pentru a-i consola pe cei triști. |
| 6 | A suferi cu răbdare neajunsurile altora. |
| 7 | Rugați-vă lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți. |
"Un creștin nu poate să se oprească doar la problemele personale, pentru că trebuie să trăiască cu gândul la Biserica universală, gândindu-se la mântuirea tuturor sufletelor".
Papa Francisc
"Cei care învață dreptatea mulțimii vor străluci ca stelele în vecii vecilor". (Dan 12, 3b).
Acest lucru se referă la predarea oricărui subiect: inclusiv a subiectelor religioase. Această predare poate fi făcută în scris sau verbal, prin orice mijloc de comunicare sau direct. Acordarea de ajutor și sprijin pentru formare Preoția este, de asemenea, o lucrare de milostenie spirituală.
Unul dintre darurile Duhului Sfânt este darul sfatului. Prin urmare, oricine intenționează să dea un sfat bun trebuie să fie în primul rând în armonie cu Dumnezeu, pentru că nu este vorba de a da opinii personale, ci de a da sfaturi bune celor care au nevoie de îndrumare.
Corecția fraternă este explicată de însuși Iisus în Evanghelia după Matei: "Dacă fratele tău păcătuiește, du-te și vorbește-i singur și mustră-l. Dacă te ascultă, ți-ai câștigat fratele". (Mt 18, 15-17).
Pentru a-l corecta pe aproapele nostru trebuie să o facem cu blândețe și smerenie. De multe ori va fi dificil, dar putem să ne amintim ce spune apostolul Iacov la sfârșitul scrisorii sale: "Cel ce întoarce pe păcătos de la calea lui cea rea va mântui sufletul lui de la moarte și va obține iertarea multor păcate" (Iacov 5:20).
Când ne rugăm în Rugăciunea Domnească spunem: "Iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri", iar Iisus Hristos ne spune: "Dacă veți ierta greșelile oamenilor, și Tatăl ceresc vă va ierta vouă. Dar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl nu vă va ierta vouă". (Mt 6, 14-15).
Iertarea înseamnă depășirea răzbunării și a resentimentelor. Înseamnă să-l tratăm cu bunătate pe cel care ne-a jignit. Cea mai mare iertare este cea a lui Hristos pe Cruce, care ne învață că trebuie să iertăm totul și întotdeauna: "Tată, iartă-le lor, că nu știu ce fac". (Lc 23,34).
Mângâiere pentru cel trist, pentru cel care suferă de vreo dificultate personală sau care se află într-un moment în care trebuie să depășirea durerii este o altă lucrare de milostenie duhovnicească. De multe ori, va fi completată de oferirea unor sfaturi bune, care ajută la depășirea acelor situații de durere sau tristețe. A-l însoți pe aproapele în orice moment, dar mai ales în momentele cele mai dificile, înseamnă a pune în practică exemplul lui Isus din Evanghelie, care a avut compasiune pentru durerea celorlalți ori de câte ori a văzut-o.
Răbdarea în fața greșelilor celorlalți este o virtute și o lucrare de milostenie. Atunci când purtarea acestor defecte provoacă mai mult rău decât bine, cu multă caritate și blândețe, trebuie să se dea avertismentul.
Sfântul Pavel recomandă să ne rugăm pentru toți, fără deosebire, și pentru conducătorii și persoanele cu funcții de răspundere. Rugăciune pentru vocațiile preoțești și religioase și intențiile Papei. De asemenea, este important să ne rugăm pentru cei plecați care se află în Purgatoriuroagă-te pentru ei și cere indulgență plenară pentru ca sufletele lor să fie libere de păcat.
Deși, cu siguranță, este potrivit să dăm viață unor proiecte în care avem posibilitatea de a da o mână de ajutor, terenul obișnuit al milosteniei este o muncă de zi cu zi guvernată de pasiunea de a ajuta: ce mai pot face? pe cine mai pot implica? Toate acestea sunt milostivirea în acțiune, fără orare, fără calcule: "o milostivire dinamică, nu ca un substantiv reificat și definit, nici ca un adjectiv care decorează puțin viața, ci ca un verb - a milui și a fi milostiv". Francisc, prima meditație la Jubileul preoților, 2-VI-2016.
Bibliografie:
