În introducerea la discursul săule-a spus că "Este frumos să aparții unei Biserici formate din istoria unor fețe diferite, care își găsesc armonia în unicul chip al lui Isus".. Bazându-se pe geografia și cultura țării, le-a vorbit despre apa care irigă și face roditoare atât de multe zone deșertice. O imagine frumoasă a vieții creștine ca rod al credinței și al Duhului Sfânt:
"Umanitatea noastră iese la suprafață, emaciată de multe fragilități, temeri, provocări de înfruntat, rele personale și sociale de diferite tipuri; dar în adâncul sufletului, în adâncul inimii, apa dulce a Duhului curge senină și tăcută, udându-ne deșerturile, revigorând ceea ce amenință să se usuce, spălând ceea ce ne degradează, potolindu-ne setea de fericire.
Și întotdeauna reînnoiește viața. Aceasta este apa vie despre care vorbește Isus, aceasta este sursa de viață nouă pe care ne-o promite: darul Duhului Sfânt, prezența tandră, iubitoare și revitalizantă a lui Dumnezeu în noi.
Papa Francisc.
Într-un al doilea moment, papa se îndreaptă spre o scenă din Evanghelia după Ioan. Iisus se află în templul din Ierusalim. Se celebrează sărbătoarea Corturilor, când poporul îl binecuvântează pe Dumnezeu, mulțumindu-i pentru darul pământului și al recoltelor și amintindu-și de legământ. Ritualul cel mai important al acestei sărbători era atunci când marele preot lua apă din iazul Siloamului și o vărsa în afara zidurilor orașului, în mijlocul cântecelor de bucurie ale poporului, pentru a exprima faptul că o mare binecuvântare va curge din Ierusalim către toate popoarele (cf. Ps 87,7 și mai ales Ez 47,1-12).
În acest context, Isus, în picioare, strigă: "Oricine este însetat, să vină la Mine și să trăiască și din pântecele lui vor curge râuri de apă vie". (Ioan 7, 37-38). Evanghelistul spune că se referea la Duhul Sfânt pe care creștinii îl vor primi în Rusalii. Iar Francisc observă: "Iisus moare pe cruce. În acel moment, nu din templul de piatră, ci din partea deschisă a lui Cristos va curge apa vieții noi, apa dătătoare de viață a Duhului Sfânt, destinată să regenereze întreaga omenire, eliberând-o de păcat și de moarte".
Papa Francisc călătorește în regatul musulman Bahrain. Sursa VaticansNews.
Ulterior, Papa evidențiază trei mari daruri care vin cu harul Duhului Sfânt și ne cere să le primim și să le trăim: bucurie, unitate și "profeție".
În primul rând, Duhul Sfânt este o sursă de bucurie. Odată cu ea vine și certitudinea de a nu fi niciodată singuri, pentru că El ne însoțește, ne consolează și ne susține în dificultăți; ne încurajează să ne atingem cele mai mari dorințe și ne deschide spre uimirea față de frumusețea vieții. Succesorul lui Petru observă că aceasta nu este o emoție de moment. Este vorba cu atât mai puțin despre acel tip de bucurie consumeristă și individualistă prezentă în unele dintre experiențele culturale de astăzi.
Dimpotrivă, bucuria care vine de la Duhul Sfânt vine din faptul că știm că, atunci când suntem uniți cu Dumnezeu, chiar și în mijlocul muncii noastre și al "nopților întunecate", putem înfrunta totul, inclusiv durerea, durerea și moartea.
Iar cel mai bun mod de a păstra și de a înmulți această bucurie, spune Francisc, este să o dăruim. De la EuharistiePutem și trebuie să răspândim această bucurie, în special în rândul tinerilor, al familiilor și al vocațiilor, cu entuziasm și creativitate.
În al doilea rând, Duhul Sfânt este sursa unității pentru că ne face copii ai lui Dumnezeu Tatăl (cf. Rom 8:15-16) și, prin urmare, frați și surori unii pentru alții. De aceea, egoismul, diviziunile și murmurările dintre noi nu au sens. Duhul Sfânt - subliniază Papa - inaugurează limbajul unic al iubirii, doboară barierele neîncrederii și urii și creează spații de primire și dialog.
Ea ne eliberează de frică și ne dă curajul de a ieși în întâmpinarea celorlalți cu puterea dezarmantă a milei. Spiritul este capabil să făurească unitatea nu în uniformitate, ci în armonie.Orașul este un loc cu o mare diversitate de oameni, rase și culturi.
Și, subliniază Francisc, "Aceasta este forța comunității creștine, prima mărturie pe care o putem da lumii (...) Să trăim fraternitatea între noi (...), valorizând carismele tuturor"..
În cele din urmă, Duhul Sfânt este sursa profeției. În istoria mântuirii găsim mulți profeți pe care Dumnezeu îi cheamă, îi consacră și îi trimite ca martori și interpreți a ceea ce vrea să spună poporului. Adesea, cuvintele profeților sunt pătrunzătoare. Astfel, subliniază Francisc, ei Ele "numesc pe nume proiectele rele care se cuibăresc în inimile oamenilor, contestă falsele securități umane și religioase și îndeamnă la convertire".
Ei bine, toți creștinii au această vocația profetică. Din moment ce botezDuhul Sfânt ne-a făcut profeți. "Și, ca atare, nu ne putem preface că nu vedem faptele răului, nu ne putem preface că nu vedem faptele răului, nu putem rămâne într-o viață liniștită pentru a nu ne murdări mâinile".
Dimpotrivă", adaugă el Fiecare creștin trebuie, mai devreme sau mai târziu, să se implice în problemele altora, să dea mărturie, să aducă lumina mesajului Evangheliei, practicarea beatitudinilor în situațiile cotidiene, care ne determină să căutăm iubirea, dreptatea și pacea și să respingem orice formă de egoism, violență și degradare.
El dă exemplul preocupării pentru prizonieri și nevoile lor. "Căci în modul în care sunt tratați cei mai mici (cf. Mt 25,40) se află măsura demnității și a speranței unei societăți"..
Pe scurt, și acesta este mesajul lui Francisc, Creștinii sunt chemați - și în vremuri de conflict - să aducă bucurie, să promoveze unitatea, să aducă pacea, să aducă pacea în lume. (începând din interiorul Bisericii) și să ne implicăm în lucrurile care nu merg bine în societate. Pentru toate acestea avem lumina și puterea harului care vine de la Duhul Sfânt.
Ca rod al dăruirii de sine a lui Hristos, Duhul ne face copii ai lui Dumnezeu și frați și surori între noi, astfel încât să putem răspândi mesajul Evangheliei în întreaga lume, care este o veste bună pentru toți, invitându-ne totodată să lucrăm pentru binele tuturor.
Domnul Ramiro Pellitero IglesiasProfesor de teologie pastorală la Facultatea de Teologie a Universității din Navarra.
Publicat în Biserica și noua evanghelizare.
