Dimas Kusuma Wijaya este un tânăr seminarist din Indonezia care se află în Pamplona și studiază la Universitatea din Pamplona. Universitatea din Navarra și locuiește și este instruit la Seminarul Internațional de Bidasoa. Ne întâmpină cu un zâmbet în timp ce avem un interviu despre viața sa, familia sa și chemarea sa la vocație.
"Indonezia este una dintre țările din lume cu cel mai mare număr de musulmani. Mama mea provine dintr-o familie musulmană numeroasă, cu părinții ei și treisprezece frați. Când l-a cunoscut pe tatăl meu, a simțit chemarea de a se converti la creștinism."spune Dimas.
În timpul curteniei lor, tatăl ei i-a explicat cum trăiesc creștinii credința catolică. "Mama mea era în mod clar foarte încântată. Pe de altă parte, când mama a vorbit cu tatăl ei, bunicul meu, acesta i-a spus ceva foarte frumos: "dacă ai întâlnit o altă religie care este bună, trebuie să o aprofundezi". Bunicul meu a sprijinit-o și a respectat-o pe mama."spune acest seminarist indonezian.
În 2000, la opt ani după ce s-a căsătorit cu tatăl ei, mama ei s-a convertit la creștinism. "A fost un mare moment, un mare impact asupra vieții ei, pentru că din acel moment, ca catolică, a încercat să trăiască ca o bună creștină. Era foarte fericită și mulțumită. Și am simțit cu adevărat că această religie este adevărata religie. Pentru că, în cele din urmă, întâlnirea cu Isus, Fiul lui Dumnezeu, i-a schimbat viața și modul de a privi viața și familia."spune Dimas.
El explică, de asemenea, că i-a luat opt ani să se convertească, deoarece părinții săi lucrau dintr-un loc în altul și nu aveau o casă fixă. Acest lucru i-a îngreunat stabilirea într-o parohie, astfel încât mama sa să poată primi cursuri de catehism și formare doctrinară.
Emoțional, Dimas spune că credința mamei sale l-a învățat totul. "Modul ei de viață într-o țară ca Indoneziași exemplul ei în modul în care își mărturisea credința au fost sămânța care mi-a aprins vocația pentru preoție. Ea m-a învățat să mă rog în fiecare dimineață și în fiecare seară. M-a dus la biserică și mi-a arătat întotdeauna cum trebuie să trăiască un creștin și cum să facă față provocărilor. Credința mamei mele a fost totul pentru mine. O credință atât de vie și de reală încât m-a învățat totul.
Acum, mama sa este foarte fericită să aibă un fiu pe calea preoției. Mai mult, întreaga familie a mamei sale, care este musulmană, cu un mare respect reciproc, îl sprijină în vocația sa de preot catolic.
Dar a trecut și printr-o preadolescență oarecum rebelă. "Ca adolescent am vrut să-mi schimb viața. Nu voiam să învăț, voiam doar să mă distrez. Pe scurt, făceam ce voiam eu. Și ca să schimb toate astea, m-am gândit că cea mai bună cale este să intru la seminarul minor, un loc unde mă vor ajuta să fiu mai bun. Dar, desigur, în cele din urmă, Dumnezeu mi-a schimbat nu numai viața, ci și vocația.", spune el, impresionat.
Își amintește cel mai intens moment al chemării sale, o zi în care, în fața Sfântului Sacrament, a simțit o pace enormă, o mare bucurie de a simți că Dumnezeu îi cere să se dăruiască altora. La final, l-a auzit pe Dumnezeu chemându-l.
"Am auzit o voce care îmi spunea: "Dimas, uite, sunt oameni care au nevoie de tine și vor mai fi oameni care vor avea nevoie de tine. Din acel moment de rugăciune și simțind că îi pot ajuta pe alții, am vrut să fiu preot. Vreau să fiu cu Dumnezeu și vreau să ajut oamenii nevoiași în toate dorințele lor.
Astfel, la vârsta de 15 ani, Dimas a intrat la seminarul minor. La 18 ani, a intrat la seminarul propedeutic. Iar la 20 de ani, episcopul său l-a trimis în Spania, la Seminarul Internațional Bidasoa, pentru a se pregăti să devină preot în cadrul facultăților ecleziastice ale Universității din Navarra.
"Tocmai am terminat primul meu curs de formare. Ceea ce dorește episcopul meu este să construiască facultatea de teologie din Surabaya, eparhia mea, și astfel, la fiecare doi ani, încearcă să trimită seminariști să studieze în Bidasoa", explică el.
Dimas mai are un frate mai mic care este seminarist la Dominican Ordo Predicatorum, unde studiază filosofia în Manila, Filipine. De asemenea, el are două surori mai mari: o soră căsătorită care locuiește în Tokyo și o a doua soră care predă psihologia la o universitate din Jakarta.
Cum trăiesc catolicii în Indonezia, o țară cu un număr mare de musulmani, și există respect între confesiuni? Dimas răspunde: "Trebuie să spun că în momentul de față există mai multă toleranță între noi, dar depinde de locul în care trăiesc creștinii. Există orașe în care este foarte dificil să construiești o parohie sau o biserică. De asemenea, trebuie să luați în considerare faptul că Indonezia este foarte pluralistă. Există musulmani, catolici, budiști, hinduși, adepți ai confucianismului și creștini protestanți. Șase religii majore coexistă în Indonezia.
Este conștient că, atunci când se va întoarce în țara sa, una dintre provocările pe care va trebui să le înfrunte va fi toleranța și respectul între religii. Iar în această călătorie pe care tocmai a început-o spre preoție, consideră că una dintre principalele caracteristici pe care trebuie să le aibă un tânăr preot este umilința.
"Un preot tânăr este ca un copil care abia s-a născut.. El trebuie să învețe multe în vocația sa preoțească. Trebuie să știe cum să-i asculte pe ceilalți și, mai presus de toate, să-l asculte pe Dumnezeu. Cu smerenie, cineva poate avea o viață bună, pentru că ego-ul și ambiția sa nu îl vor conduce, ci Dumnezeu însuși îl va conduce și îl va însoți în viața sa. Doar cu smerenie, un preot își poate trăi foarte bine vocația preoțească, pentru că atunci va experimenta că, în realitate, puterea lui Dumnezeu îl va însoți în toată munca sa pastorală", conchide acest tânăr seminarist din Indonezia.
Marta SantínJurnalist specializat în informații religioase.
