De ce să botezi copii mici? Nu este mai bine să aștepți până când ei pot decide?

Botezul, un fapt sociologic

Există multe decizii pe care părinții le iau fără să aștepte să se consulte cu copiii lor în probleme care vor avea un impact decisiv asupra vieții lor.

Le oferă hrană, îmbrăcăminte, căldură și afecțiune înainte ca ei să aibă uzul rațiunii, fără ca ei să le fi cerut în mod liber, dar acest lucru este esențial pentru a-i menține în viață. Dar, pe lângă acoperirea nevoilor de bază de subzistență, ele fac și lucruri care vor avea un impact decisiv asupra abordărilor fundamentale ale vieții.

Să ne gândim, de exemplu, să le vorbim într-o anumită limbă. Dobândirea limbii materne este o decizie parentală care va modela modul în care copiii se exprimă, rădăcinile lor culturale cele mai profunde și chiar o perspectivă foarte specifică asupra abordării realității. Nici un părinte rezonabil nu ar lua decizia de a nu vorbi nimic cu copilul său până când acesta nu crește, ascultă mai multe limbi și decide singur care dintre ele să o învețe. Limba este un element cultural foarte important în dezvoltarea vieții umane, iar întârzierea dobândirii ei până la vârsta majoratului ar fi un prejudiciu foarte grav pentru dezvoltarea intelectuală a noii ființe umane.

Dar oare decizia de a boteza și de a începe formarea în credință seamănă cu a vorbi copiilor în propria limbă?

O persoană care nu are credință și nu știe ce înseamnă existența lui Dumnezeu, bunătatea Lui, modul Lui de a acționa în lume și în oameni, și care nu cunoaște realitatea mai profundă a botezului, va crede că nu are nimic de-a face cu aceasta, că limbajul este indispensabil, iar credința nu. Dar asta nu înseamnă că evaluarea sa este rezonabilă, ci mai degrabă că se datorează deficiențelor sale culturale, sau chiar prejudecăților sale, care îl împiedică să raționeze pe baza tuturor faptelor reale.

Prin urmare, pentru a aborda în mod rațional toți factorii implicați în această problemă, este necesar să Este esențial să știm mai întâi ce înseamnă să fim botezați și apoi să evaluăm situația.

Ce presupune Botezul

Dumnezeu a conceput o poveste de iubire pentru fiecare ființă umană, care se dezvăluie puțin câte puțin pe parcursul vieții. În măsura în care avem o relație apropiată cu El, această poveste va fi dezvăluită și va prinde contur. Iar primul pas pentru a face efectivă această apropiere este Botezul.

Credința creștină consideră că Botez ca sacrament fundamental, deoarece este o condiție prealabilă pentru primirea oricărui alt sacrament. Ea ne unește cu Isus Hristos, configurându-ne cu El în triumful său asupra păcatului și a morții.
În antichitate, se administra prin imersiune. Persoana care urma să fie botezată era scufundată complet în apă. La fel cum Iisus Hristos a murit, a fost îngropat și a înviat, noul creștin a fost scufundat în mod simbolic într-un mormânt cu apă, pentru a se dezbrăca de păcat și de consecințele sale și pentru a renaște la o viață nouă.

Botezul este, de fapt, sacramentul care ne unește cu Isus Hristos, introducându-ne în moartea sa mântuitoare de pe Cruce și, prin urmare ne eliberează de puterea păcatului originar și de toate păcatele personale.și ne permite să ne ridicăm împreună cu el la o viață fără sfârșit. Din momentul primirii, participăm la viața divină prin har, care ne ajută să creștem în maturitate spirituală.

Prin botez devenim membri ai Trupului lui Hristos, frați și surori ai Mântuitorului nostru și copii ai lui Dumnezeu.

Suntem eliberați de păcat, smulși din moartea veșnică și destinați din acel moment unei vieți în bucuria celor răscumpărați. "Prin botez, fiecare copil este admis într-un cerc de prieteni care nu-l vor părăsi niciodată, nici în viață, nici în moarte. Acest cerc de prieteni, această familie a lui Dumnezeu în care copilul este integrat din acel moment, îl însoțește continuu, chiar și în zilele de durere, în nopțile întunecate ale vieții; îi va da mângâiere, liniște și lumină" (Benedict XVI, 8 ianuarie 2006).

De ce Biserica menține practica botezului copiilor de vârstă mică

Această practică datează din timpuri imemoriale. Atunci când primii creștini au primit credința și au fost conștienți de marele dar al lui Dumnezeu care le-a fost oferit, nu au dorit să își priveze copiii de aceste beneficii.

Biserica continuă să mențină practica botezului copiilor dintr-un motiv fundamental: înainte ca noi să optăm pentru Dumnezeu, El a optat deja pentru noi. El ne-a făcut și ne-a chemat să fim fericiți. Botezul nu este o povară, dimpotrivă, este un har, un dar nemeritat pe care îl primim de la Dumnezeu.

Părinții creștini, încă din primele secole, au aplicat bunul simț. La fel cum mama nu a deliberat îndelung dacă să-și alăpteze sau nu copilul nou-născut, ci l-a hrănit atunci când copilul a avut nevoie, la fel cum l-a spălat atunci când a fost murdar, l-a îmbrăcat și l-a învelit în haine călduroase pentru a-l proteja de rigorile frigului, la fel cum i-a vorbit și i-a oferit afecțiune. 

În acest fel, i-au oferit și cel mai bun ajutor de care are nevoie orice creatură umană pentru a-și dezvolta viața din plin: curățirea sufletului, harul lui Dumnezeu, o mare familie supranaturală și o deschidere către limbajul lui Dumnezeu, astfel încât, atunci când sensibilitatea și inteligența sa se trezesc, să poată contempla lumea cu lumina credinței, cea care îi permite să cunoască realitatea așa cum este.