Martín Fabián Miranda Gularte este preot în dieceza de Salto din Uruguay.
Vocația sa a început de mic copil, familia sa spune că întotdeauna a spus că vrea să fie preot, chiar dacă nu știa cu adevărat ce înseamnă acest lucru.
Când era copil, familia sa a trebuit să se mute în Argentina și primul lucru pe care l-au făcut a fost să-l înscrie la o școală parohială, unde a ajuns să-l cunoască pe Isus și să-și aprofundeze credința.
Această integrare în viața parohiei l-a determinat să lege o prietenie cu preotul paroh care avea să-l ajute mai târziu în procesul de discernământ vocațional. Figura preotului a fost esențială, întrucât a intrat la seminar la doar 13 ani.
"În seminar am descoperit ceea ce avea să devină a doua mea mare familie. Acea familie care a crescut în jurul legăturilor pe care ni le dă credința, în jurul figurii paterne a lui Dumnezeu care ne dăruiește o iubire infinită.
Pe măsură ce am crescut, a crescut și prietenia mea cu Isus.
Când a venit momentul, m-am întors acasă, în dieceza de Salto, în Uruguay. Acolo mi-am completat studiile la Seminarul interdiocezan din Montevideo.
Încă o dată întâlnesc o familie, familia seminarului.
La 6 aprilie 2013, a sosit momentul cel mai fundamental: consacrarea mea la vocația preoțească și, prin urmare, hirotonirea mea. Îmi amintesc acea zi ca fiind foarte specială, nu doar pentru că a fost un moment atât de important. Dar și pentru că am fost însoțit de peste 1.500 de persoane din dieceză. Acest lucru a făcut din acest eveniment o sărbătoare nu doar pentru mine, ci pentru toți cei din comunitate.
De atunci și până anul acesta, când episcopul meu m-a trimis să îmi continui formarea la Roma, am fost preot într-o parohie în ultimii șapte ani.
Am învățat să fiu preot, am însoțit oamenii, procesele lor de credință și am învățat multe de la ei. Dar, mai presus de toate, ceea ce mi-a rămas întipărit în inimă este dăruirea, dragostea pentru Isus a fiecăruia dintre ei și tot ceea ce au dăruit Bisericii: slujirea, rugăciunea și angajamentul lor de credință.
Fiind aici, la Roma, am răspuns la chemarea lui Dumnezeu care mi-a cerut o nouă provocare și, ca orice nouă provocare, aceasta implică un angajament. Mă bazez pe harul lui Dumnezeu în acest nou angajament.
Un lucru pe care l-am descoperit în viața mea și care m-a însoțit este că fiecare pas pe care l-am făcut a fost întotdeauna însoțit de dragostea lui Dumnezeu și, de asemenea, de dragostea și dedicarea multor oameni.
Nu aș fi fost preot fără dedicația multor oameni care, prin rugăciunile, dragostea și angajamentul lor, m-au ajutat pe drumul meu.
Înțeleg că a fi aici, la Roma, este un privilegiu, dar este și datorită multor oameni care mă însoțesc cu rugăciunile, afecțiunea și generozitatea lor.
De asemenea, ne angajăm întreaga viață pentru a ne aprofunda cunoștințele teologice, dar nu uităm că viața noastră are sens atâta timp cât o dăruim lui Dumnezeu pentru binele fraților și surorilor noastre".
