"Sunt părintele Cezar Luis Morbach, preot al diecezei de Novo Hamburgo, Rio Grande do Sul/Brazilia. M-am născut la 4 septembrie 1984 în orașul Campina das Missões, fiul lui Amatino Morbach și al Petronillei Schutz Morbach, agricultori. Am o soră și doi frați. M-am născut și am crescut în viața simplă de la țară, ajutându-mi părinții la treburile casnice și la agricultură. Încă din copilărie am primit de la ei exemplul cinstei, al simplității, dar mai ales al credinței și al iubirii față de Dumnezeu. Ca familie religioasă, rugăciunea la masă înainte de masă este și continuă să fie un obicei în casa noastră, la fel ca și rugăciunea rozariului, participarea la slujba de duminică (sau celebrarea cuvântului, întrucât, fiind o comunitate internă, nu există posibilitatea de a face slujbă în fiecare duminică), dar și slujirea comunității, ajutând-o în nevoile ei, atât prin rolul de îndrumător, cât și prin munca manuală de curățenie și întreținere a spațiului de celebrare.
Exemplul părinților mei, dragostea cu care s-au dedicat comunității bisericești, credința pe care au trăit-o, împreună cu mărturia prietenilor care au intrat în seminarul minor din Dieceza de Santo Angelo (dieceza de care aparțin teritorial părinții mei), au trezit în mine dorința de a avea o experiență seminarială. În 1998, după un weekend vocațional la seminar, am decis să intru în seminar în anul următor.
Cu toate acestea, anumite circumstanțe m-au făcut să amân această decizie. Astfel, în 1999, la vârsta de 14 ani, am părăsit casa părinților mei, nu pentru a intra la seminar, ci pentru a locui cu sora mea și familia ei în orașul Dois Irmãos, în căutarea unei vieți mai bune. Apoi, în august 1999, când aveam încă 14 ani, am început să lucrez într-o companie care producea pantofi. În timpul zilei, de la ora 7:00 la 17:30, lucram, iar noaptea, învățam. După 8 ani de muncă (4 în sectorul încălțămintei și ceilalți 4 în sectorul mobilei), în 2006, după o perioadă de "fugă" de Dumnezeu, după ce am terminat liceul și am început un curs de matematică la Universitatea din Vale dos Sinos (unisinos), Dumnezeu m-a întâlnit din nou prin intermediul unui prieten din copilărie, în ajunul hirotonirii sale în preoție.
Apoi, pe 26 august 2006, la vârsta de 21 de ani, mi-am părăsit slujba, universitatea, familia, prietena, prietenii.... Am lăsat totul pentru a intra la seminarul pregătitor din dieceza de Novo Hamburgo. În 2007 și 2008 am studiat filozofia la seminarul Maria Mater Ecclesiae (condus de Legionarii lui Hristos) din orașul Itapecerica da Serra. În 2009 m-am întors în dieceză pentru a locui la seminarul major San Luigi Gonzaga, situat în orașul Viamão, pentru a continua studiile de teologie la Universitatea Pontificală Catolică din Rio Grande do Sul.
În 2012, la cererea episcopului eparhial - și așa cum se obișnuia în eparhie - am fost invitat să-mi întrerup studiile și să mă dedic așa-numitului an pastoral în biserica soră a Arhiepiscopiei de Porto Velho, mai precis în parohia San Giuseppe din orașul Monte Negro, desfășurând activități pastorale în acea parohie pe tot parcursul anului. La începutul anului 2013 m-am întors în Rio Grande do Sul pentru a-mi relua studiile de teologie și pentru a mă pregăti pentru hirotonire: hirotonirea diaconească a avut loc la 4 august 2013 în catedrala bazilică San Luigi Gonzaga, în orașul Novo Hamburgo; hirotonirea preoțească a avut loc la 20 decembrie 2013, în parohia San Michele, în orașul Dois Irmãos. Am încredere, încă o dată, în providența divină și sunt recunoscător pentru ajutorul pe care mi l-au acordat binefăcătorii mei. Vă mulțumesc foarte mult.
M-am născut și am crescut într-o viață rurală simplă, ajutându-mi părinții la treburile casnice și la agricultură. De la ei am primit de la început exemplul de onestitate, simplitate, dar, mai presus de toate, credință și dragoste pentru Dumnezeu. Familia noastră este foarte religioasă, iar rugăciunea la masă înainte de masă este și rămâne un obicei în casa noastră, la fel ca și rugăciunea Rozariului, participarea la slujba de duminică (sau celebrarea Cuvântului, deoarece este o comunitate din interiorul țării și de multe ori nu există posibilitatea de a participa la slujbă în fiecare duminică). De asemenea, suntem mereu implicați în serviciul comunității, ajutând persoanele aflate în nevoie, jucând un anumit rol de conducere, făcând muncă manuală de curățenie și pregătind pentru celebrările liturgice sau rugăciunea comunitară.
Exemplul părinților mei, dragostea cu care s-au dedicat comunității ecleziale, credința pe care au trăit-o, împreună cu mărturiile prietenilor care au intrat în Seminarul Minor al Diecezei de Santo Angelo (dieceza de care aparțin părinții mei, din punct de vedere teritorial), au trezit în mine dorința de a face o experiență în Seminar. Apoi, în 1998, după un weekend vocațional la Seminar, am decis să intru eu însumi în Seminar, în anul următor.".
