César David Villalobos este un seminarist din Dieceza de Cabimas, Venezuela.
"Având un proiect de viață deja stabilit, ca orice tânăr adult în căutare de libertate și de noi provocări, am decis ca viața mea să fie orientată spre zona profesională.
Am studiat ingineria la universitate, pasionat de tehnologie și influențat de o rudă, mi-am găsit vocația printre cabluri, coduri binare, calculatoare, multe ore de studiu și muncă, ceea ce credeam că este fericirea mea.
Fără să fiu prea aproape de biserică, viața mea continua așa cum era, cu studii, muncă și ajutorarea familiei. Nimic nu m-ar fi împiedicat să-mi ating obiectivele visate.
De la un moment la altul, lucrurile nu mergeau așa cum am plănuit și, aproape atingând fundul sacului, am decis să mă apropii de biserică pentru a o cunoaște un pic mai bine și pentru a găsi pacea despre care atât de mulți vorbesc și pe care mi-o doream.
Povestea mea începe cu acel prim contact, o retragere spirituală care nu numai că avea să-mi marcheze drumul. Un înainte și un după întâlnirea cu iubirea iubirilor, Isus trăiește în mine, dar care avea să fie decisiv, fără să știu, pentru destinul vieții mele și al familiei mele în mâinile Domnului.
Integrarea mea în serviciul parohiei în apostolatul carismatic, rugăciunea și studiul Sfintei Scripturi m-au făcut să înțeleg adevăratul sens al vieții, de ce Dumnezeu este tatăl nostru și cât de mult ne iubește. Adorația euharistică, marea mea cale de rugăciune, a fost piciorul care avea să-mi dea mai târziu puterea de a lăsa totul și de a-l urma și mai îndeaproape.
Într-o zi m-am întrebat cum e să fii de cealaltă parte a altarului, eram atât de curios încât l-am întrebat pe preotul meu paroh și mi-a spus "așteptam această întrebare", îmi va da câteva indicații și mă voi ruga mult timp, fără să știu eram cu un pas mai aproape de a intra la seminar.
Câteva săptămâni mai târziu, persoana responsabilă cu vocațiile m-a sunat de la seminar pentru a mă invita la întâlniri. Eram foarte temător și am început să particip, fără să știu ce avea să urmeze. Cu ajutorul unor mari frați în credință, am decis să intru în experiența din seminarul propedeutic din Cabimas.
La început, familia mea a luat-o cu tristețe, toți credeau că mi-am aranjat viața, dar ceea ce nu-și imaginau era că Dumnezeu îmi va schimba planurile scrise pe niște simple bucăți de hârtie.
Acesta a fost începutul aventurii mele în preoție, cu multă dăruire și dorință de a merge mai departe, abandonând un mod de viață pentru a-l îmbrățișa pe cel de slujire a Domnului.
După anul introductiv am fost promovat la Seminarul Arhiepiscopal Major Sfântul Toma de Aquino din Maracaibo, Venezuela, unde mi-am început ucenicia cu studii filosofice.
Multe experiențe, mulți frați și surori în credință care te ajută pe drum, oameni extraordinari care îți marchează calea de urmat.
Între timp, familia mea s-a răzgândit și acum mă vedea ca viitor preot cu bucurie și fericire în Domnul; Dumnezeu este cel care poate face acest lucru, poate schimba inimi, planuri și idei. La sfârșitul etapei de ucenicie, episcopul meu mi-a spus că a decis ca eu să-mi continui studiile teologice la Universitatea din Navarra, iar în timpul șederii mele în Spania voi locui la Colegiul Ecleziastic Internațional Bidasoa.
Uimirea mea a fost atât de mare încât nu credeam că mi se poate întâmpla așa ceva, astfel că toate procedurile pentru călătoria mea în Spania au devenit foarte dificile din cauza pandemiei și a birocrației. O anecdotă este că, în orice moment, până în ultima zi a șederii mele în Venezuela, a trebuit să mă arunc în abis și să mă încred în Dumnezeu că îngerii mă vor ajuta și proteja. Nimic din ceea ce am planificat nu s-a întâmplat, Dumnezeu a schimbat totul până în ultima zi. Cea mai bună și cea mai extraordinară decizie pe care am luat-o vreodată în viața mea.
Totul spre slava Domnului Isus. Sfinte Mihail Arhanghelul, roagă-te pentru noi".
