Julio Alberto Ordoñez Álvarez este seminarist al Arhidiecezei de Santiago de Guatemala.
"Prima mea amintire despre faptul că am știut că am fost chemat de Dumnezeu a fost la vârsta de unsprezece ani, învățam într-o școală catolică condusă de iezuiți și în fiecare primă vineri din lună ne duceau la Liturghie, nu-mi amintesc bine data, dar la una dintre acele Liturghii de vineri, în momentul în care părintele Gullón (era preotul care celebra Liturghia) a înălțat Sfânta Formă, am început să mă gândesc că vreau să fac asta în viața mea.
Din acel moment am rugat-o pe mama să mă lase să fac parte din acoliții parohiei mele și așa am început să mă implic în slujirea Domnului, mergeam zilnic la Liturghie pentru a putea fi acolit și pentru a fi la Altar, iar pe măsură ce am crescut m-am implicat mai mult în grupurile de tineri din parohia mea, practic toată adolescența am trăit cot la cot cu parohia mea, dar și pe măsură ce trecea timpul am uitat din ce în ce mai mult de intenția mea de a deveni preot.
La vârsta de 18 ani, când am terminat studiile liceale, am început să lucrez și, din păcate, am început să mă îndepărtez de Dumnezeu și a început o perioadă în care m-am îndepărtat cu adevărat de El, dar la vârsta de 23 de ani, după ce am suferit pierderea mătușii mele din cauza cancerului, am început să mă apropii din nou de Dumnezeu și astfel am început să slujesc din nou în Biserică, iar prin această slujire m-am îndrăgostit din nou de Dumnezeu și mi-a revenit în minte dorința de a deveni preot, ceea ce m-a făcut să încep să merg la întâlnirile vocaționale din eparhia mea.
Întâlnirile vocaționale m-au ajutat foarte mult și mi-au dat lumină asupra direcției spre care să-mi îndrept viața și cred că am văzut clar că era preoția, dar îmi era și frică să devin preot, așa că în loc să intru la seminar am decis să nu urmez această cale și am început să-mi spun că preoția nu este calea mea.
Anii au trecut, am continuat să slujesc în biserică, am întâlnit o fată de care m-am îndrăgostit și am devenit prieten și prietenă, dar după un timp mi-am dat seama că Domnul insista în mintea mea că mă vrea preot, și îmi amintesc că am pregătit un discurs pentru un curs de retragere pentru tineri, intitulat "Studiu și vocație". Am intrat în criză pentru că urma să le vorbesc băieților despre vocație, iar eu nu o urmam pe a mea.
Când mi-am dat seama de această criză, am decis să caut o direcție spirituală și unul dintre cei mai buni prieteni ai mei mi-a făcut cunoștință cu părintele Mario, un preot al Opus Dei, care m-a însoțit o perioadă de timp în discernământul meu vocațional, iar în acest discernământ am decis că vreau să ascult chemarea lui Dumnezeu de a deveni preot diecezan.
Am trăit în Pamplona pe parcursul formării mele preoțești și a studiilor de bacalaureat în teologie; sunt ani în care au existat bucurii și tristeți, succese și eșecuri, momente de forță și momente de criză, dar pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am putut să le savurez și să le înfrunt.
Una dintre primele experiențe și una dintre cele pe care le păstrez cel mai mult în suflet este ziua în care am ajuns la Bidasoa, îmi amintesc bine că era o marți după-amiază și din cauza călătoriei nu am putut încă să particip la Sfânta Liturghie, dar când am reușit să mă instalez puțin în ceea ce avea să fie camera mea, am fost informat că un episcop din Brazilia (care vizita Bidasoa în acel moment) urma să celebreze Sfânta Liturghie în câteva momente și că puteam lua parte la ea, Am fost informat că un episcop din Brazilia (care vizita Bidasoa în acel moment) urma să celebreze Sfânta Liturghie în câteva momente și că aș putea lua parte la ea. M-am pregătit rapid, am intrat în oratoriu și m-am pregătit să trăiesc această experiență, dar pierdusem din vedere ceva, și anume limba, Sfânta Liturghie urma să fie în portugheză și, deși în acel moment nu înțelegeam mare lucru din ceea ce se spunea, inima și mintea mea au fost capabile să se plaseze în ceea ce se trăia; Această primă experiență a făcut ca dragostea mea pentru Biserică să crească și mai mult, deoarece am experimentat și am înțeles universalitatea despre care auzisem atât de mult.
De asemenea, este important să menționăm că această binecuvântare de a fi format în Seminarul Internațional Bidasoa nu ar fi posibilă fără ajutorul pe care îl oferiți cu generozitate și altruism, adică binefăcătorii noștri de la CARF, care zi de zi ne pun mâncare pe masă, un acoperiș sub care să trăim și să dormim și un loc unde putem învăța mai multe despre Dumnezeu.
Susțineți o vocație oriunde în lume
A bursă completă de 18.000 de euro reprezintă suma necesară pentru ca un candidat să locuiască și să studieze timp de un an, în locațiile universităților lor, fie că este vorba de Roma sau Pamplona. Cele mai nevoiașe dieceze din lume cer o bursă completă pentru candidații lor. În multe cazuri, dioceza acoperă o parte din aceste costuri și este necesară o sumă mai mică, care este întotdeauna indicată împreună cu candidatul care depune cererea.
În ce constă o bursă completă?
Mai mult de 800 de episcopi de pe toate cele cinci continente solicită burse de studiu pentru candidații lor. Mulțumită unor binefăcători ca dumneavoastră, CARF satisface majoritatea cererilor, dar nevoile sunt în creștere și ne dorim ca toate cererile să fie satisfăcute.
Graficul prezintă componența unei burse complete.
Pentru întrebări, vă rugăm să contactați [email protected]
Transferuri bancare către CaixaBank
ES39 - 2100 - 1433 - 8602 - 0017 - 4788
