Fraza care deschide acest articol este titlul Bulei de convocare a Jubileului ordinar al anului 2025, care tocmai a început. Un An Sfânt pe care Papa tocmai l-a convocat, urmând o tradiție a Bisericii.
Speranța este un element-cheie în acest mesaj, amintindu-ne de importanța de a trăi cu credință și încredere în viitor. Cu aceste cuvinte ale Sfântului Pavel, începe n. 2 din TaurulPrin urmare, fiind îndreptățiți prin credință, suntem în pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos. Prin el am dobândit prin credință harul în care suntem întemeiați și prin el ne bucurăm în speranța slavei lui Dumnezeu (...) Și speranța nu va fi dezamăgită, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat" (Rom 5, 1-2, 5).
În paragrafele următoare, Papa îi invită pe toți credincioșii să se roage pentru pace în lume; pentru cuplurile tinere, astfel încât dorința de a avea copii să crească și "numeroasele leagănuri goale care există deja în multe părți ale lumii" să fie umplute (n. 9).
El cere "pentru a oferi deținuților un semn concret de apropiere, eu însumi doresc să deschid o Poartă Sfântă într-o închisoare, astfel încât aceasta să fie pentru ei un simbol care îi invită să privească spre viitor cu speranță și un angajament reînnoit față de viață" (n. 10).
Apoi ne invită să ne rugăm pentru ca speranțele tinerilor, migranților, bătrânilor, bunicilor și bunicilor, săracilor și țărilor celor mai îndatorate să se redreseze. Și putem adăuga: ca toate clinicile de avort să fie închise; ca familiile să trăiască împreună "până când moartea ne va despărți".
El subliniază apoi motivele speranței noastre în mărturia martirilor "care, fermi în credința lor în Hristos cel înviat, au știut să renunțe la viața lor pământească pentru a nu-L trăda pe Domnul lor" (n. 20), și au primit "fericirea vieții veșnice".
Ea exprimă astfel în mod clar realitatea "vieții veșnice", la care suntem chemați să trăim în deplină fericire în iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
"Cred în viața veșnică": aceasta este ceea ce exprimă credința noastră, iar speranța creștină își găsește un fundament fundamental în aceste cuvinte. Speranța, de fapt, "este virtutea teologică prin care aspirăm la viața veșnică ca fericire a noastră".
Conciliul Ecumenic Vatican II afirmă: "Atunci când (...) această temelie divină și această speranță a vieții veșnice lipsesc, demnitatea umană suferă un prejudiciu foarte grav - acesta este adesea cazul - și enigmele vieții și ale morții, ale vinovăției și ale durerii rămân nerezolvate, ducând adesea omul la disperare" (n. 19).
Și după ce a subliniat toate speranțele pe care ni le-am amintit și realitatea "judecății lui Dumnezeu" pe care o vom întâlni cu toții la moartea noastră, n. 23 din Bulă vorbește foarte clar despre necesitatea Sacramentului Penitenței, care pregătește sufletul nostru, pocăit pentru păcatele pe care le-a comis, pentru a cere iertare lui Dumnezeu.
"Sacramentul Pocăinței ne asigură că Dumnezeu ne ia păcatele (...). Sacramentul Reconcilierii - Spovedania - nu este doar o frumoasă oportunitate spirituală, ci reprezintă un pas decisiv, esențial și indispensabil în călătoria de credință a fiecăruia dintre noi".
Trăind această cerere de iertare cu smerenie și iubire, ne recompunem viața creștină, ne reînnoim credința în "speranța care nu dezamăgește" și ne lăsăm dorințele în mâinile Domnului. Fecioara Maria.
"Speranța își găsește cea mai înaltă mărturie în Maica Domnului. În ea vedem că speranța nu este un optimism zadarnic, ci un dar al harului în realismul vieții. (...) Nu este o coincidență faptul că pietatea populară continuă să o invoce pe Sfânta Fecioară ca Stella marisun titlu care exprimă speranța certă că, în evenimentele furtunoase ale vieții, Maica Domnului ne vine în ajutor, ne susține și ne invită să avem încredere și să continuăm să sperăm" (n. 24).
Cu aceste prevederi, "următorul Jubileu va fi marcat de speranța care nu se stinge, speranța în Dumnezeu. De asemenea, să ne ajute să recâștigăm încrederea necesară - atât în Biserică, cât și în societate - în legăturile interpersonale, în relațiile internaționale, în promovarea demnității fiecărei persoane și în respectul pentru creație" (n. 25).
Ernesto Juliáavocat și preot.
Colaborare publicată în Religión Confidencial. Anul Sfânt: Speranța nu dezamăgește
