Emmanuel Enwenwen s-a născut într-o familie catolică din Nigeria. La vârsta de 12 ani, a intrat la seminarul minor și, ani mai târziu, "condus de un zel arzător de a-L servi pe Dumnezeu și omenirea", a intrat în Seminarul Major. După un deceniu de formare, a fost hirotonit preot la 7 iulie 2018.
Faptul că am crescut într-o familie catolică și într-o comunitate catolică a avut o mare influență pozitivă asupra credinței mele. Am crescut văzând preoții catolici ca agenți ai speranței datorită rolului pe care îl jucau în comunitatea noastră.
Abnegația acestor preoți care și-au dedicat viața slujirii celor nevoiași și bolnavi a fost o mare sursă de inspirație pentru mine. Dorința de a aduce mesajul de speranță oamenilor în momentele lor dificile a devenit un zel arzător care m-a condus la altare.
-Reacția lor a fost pozitivă. M-au asigurat de sprijinul lor și mi-au promis că nu vor fi niciodată un obstacol în calea progresului și misiunii mele. M-am bucurat de acest sprijin până astăzi. Le datorez recunoștință eternă și mă rog pentru ei în fiecare zi.
-Biserica Catolică din Nigeria a rămas o mamă axată pe mântuirea tuturor copiilor săi. Acest lucru a dat multe rezultate pozitive, după cum se vede în asistența acordată Masa.
Acest angajament de credință se vede și în numărul de vocații atât la preoție, cât și la viața religioasă. Cu câțiva ani în urmă, am fost beneficiarii misionarilor care au venit să ne evanghelizeze. Astăzi, mulți nigerieni au devenit misionari în diferite părți ale lumii.
Biserica Catolică din Nigeria se confruntă cu multe provocări în eforturile sale de a-și îndeplini misiunea spirituală și socială. Una dintre principalele probleme este insecuritatea. Există violență din partea grupurilor de insurgenți, bandiți și răpitori care atacă clerul, laicii și chiar locurile de cult, perturbând activitățile pastorale și răspândind frica. Într-adevăr, în unele părți ale țării, Biserica a devenit o cale ușoară către martiriu.
-Viitorul Bisericii Catolice din Nigeria are o semnificație profundă, nu numai pentru credincioși, ci și pentru sufletul națiunii înseși. Cu o populație tânără și vibrantă, Biserica are capacitatea de a remodela peisajul moral al națiunii. În plus, datorită numărului mare de tineri din seminarii și mănăstiri, există o mare speranță pentru continuitate în viitor.
-Studierea la Roma este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui preot catolic. În afară de bogatele posibilități academice, aici, în Roma istoria și credința converg. Apreciez foarte mult caracterul multicultural al Universității Pontificale a Sfintei Cruci, care m-a expus la diferitele culturi ale lumii. Pentru mine este o lungă perioadă de învățare, dezînvățare și re-învățare.
Darul preoției este pentru mine una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le-am primit de la Dumnezeu. Mă consider un slujitor nevrednic căruia i s-a încredințat cel mai mare privilegiu de a sluji poporul lui Dumnezeu.
Mă simt privilegiat să celebrez Sfânta Euharistie în fiecare zi și să fiu un purtător al Bunei Vestiri a lui Hristos, care este un mesaj de speranță. Nu sunt doar fericit să fiu preot, ci sunt împlinit și recunoscător pentru privilegiul de a fi preot.
-Sunt studentă la comunicare socială instituțională. A fi un profesionist în domeniul comunicării mă înzestrează cu multe instrumente pentru munca mea pastorală în lumea în schimbare de astăzi. O bună comunicare contribuie foarte mult la succesul activității misionare.
Formarea mea îmi oferă un ochi critic pentru a citi realitatea din jurul meu și pentru a comunica un mesaj care să aducă speranță oamenilor încredințați mie. Cunoștințele dobândite aici vor fi transmise altor tineri care se pregătesc pentru preoție în Nigeria.
Interviu original publicat în Omnes
