În cadrul unui eveniment organizat pe 24 noiembrie la Forumul Omnes de la Universidad de Villanueva de Madrid, Jacques Philippeun important autor catolic francez, a împărtășit reflecții profunde despre spiritualitatea în lumea contemporană. Peste două sute de persoane s-au cufundat în întrebarea fundamentală: Avem nevoie de Dumnezeu? Întâlnirea a fost sponsorizată de Fundația CARF și Banco Sabadell.
Pe lângă discuțiile sale inspiraționale, Jacques Philippe este apreciat pentru opera sa literară despre viața spirituală. Cu titluri influente, cum ar fi Libertatea interioară, Timp pentru Dumnezeu y Paternitatea spirituală a preotuluiPhilippe oferă o perspectivă practică și profundă asupra credinței și a vieții interioare, călăuzind nenumărate persoane într-o relație mai intimă cu Dumnezeu.
Reflecțiile lui Jacques Philippe despre absența lui Dumnezeu sunt emoționante. "A te îndepărta de Dumnezeu înseamnă, de asemenea, a te îndepărta de sursa adevărului", explică el, oferind o perspectivă clară asupra modului în care această absență ne afectează foarte mult. De aceea, el ne invită să reflectăm asupra importanței de a menține o legătură vie cu Dumnezeu, chiar și în momentele de întuneric aparent.
Subliniind necesitatea de a căuta în mod constant prezența lui Dumnezeu și de a ne baza pe dragostea și mila Sa pentru a găsi speranță în viața noastră.
Într-o societate marcată de secularizare și de apariția unor noi spiritualități, Jacques Philippe recunoaște fenomenul de individualism și de singurătate care caracterizează lumea contemporană. Observă cum fiecare individ tinde să își construiască propriile convingeri și să se îndepărteze de ideea unei credințe comune care să unească comunitatea ca o singură familie.
De aceea, Philippe pledează pentru o deschidere față de comunitatea religioasă și față de căutarea comună a lui Dumnezeu ca sursă de împlinire spirituală și de conectare umană.
Jacques Philippe apără nevoia de Dumnezeu și de mila sa într-o lume tot mai marcată de individualism și ateism. El evidențiază minciuna ateismului și folosește parabola fiului risipitor pentru a ilustra cum, odată ce Dumnezeu este respins, este eliminată posibilitatea de a găsi milă și iertare. Philippe descrie cum absența lui Dumnezeu îl lasă pe om singur cu povara greșelilor sale, fără posibilitatea de a primi iertarea pe care numai Dumnezeu o poate acorda.
În acest context, el subliniază importanța întoarcerii la Dumnezeu și a găsirii harului și a milei pe care numai El le poate oferi, subliniind importanța întoarcerii la Evanghelie și a redescoperirii paternității divine ca antidot la mândria umană și la pierderea sensului.
Philippe abordează exercițiul complex al libertății umane în absența prezenței și iubirii lui Dumnezeu ca Tată. Subliniind că, fără această îndrumare divină, putem cădea în două extreme: iresponsabilitate totală, în care totul este permis și nu ne asumăm nicio responsabilitate pentru acțiuni; sau supra-responsabilitate, purtând greutatea vieții și a deciziilor într-un mod singuratic și angoasant. Subliniind tendința societății actuale spre aceste extreme, în care libertatea imensă coexistă cu lipsa de îndrumare spirituală și de adevăr obiectiv.
Subliniază importanța rolului lui Dumnezeu ca Tată, nu pentru a restricționa libertatea, ci pentru a ne ajuta să discernem și să ne exercităm libertatea în moduri care să fie benefice pentru noi înșine și pentru ceilalți. Dumnezeu ne oferă o lumină în mijlocul incertitudinii și al singurătății care caracterizează lumea contemporană.
Următorul, Jacques Philippe ne încurajează să reflectăm asupra importanței speranței Împărăției ca o perspectivă transformatoare asupra vieții de zi cu zi. El evidențiază modul în care trăirea fără certitudinea vieții veșnice poate face ca existența să se simtă înghesuită și grea, cu sentimentul că fiecare ocazie ratată este irecuperabilă.
Philippe subliniază faptul că speranța Împărăției oferă un orizont infinit de posibilități și libertate, chiar și în mijlocul responsabilităților și provocărilor vieții. El folosește exemplul tâlharului cel bun de la răstignirea lui Iisus pentru a ilustra modul în care chiar și cea mai nereușită viață poate fi transformată în realizare cu ajutorul speranței Împărăției și a milei lui Dumnezeu. Căci în orice moment Dumnezeu poate aduce mântuire și reînnoire celor care se încred în mila Sa.
Importanța iertării într-o lume fără Dumnezeu
Jacques Philippe arată cum viața într-o lume fără Dumnezeu și fără milă poate duce la suferință și asprime în relațiile umane. El evidențiază modul în care lipsa de credință împiedică iertarea, deoarece răul primit este perceput ca fiind iremediabil.
El discută despre cum credința în mila lui Dumnezeu este fundamentală pentru a face posibilă iertarea, deoarece oferă speranța de vindecare și mântuire atât pentru răul care a fost făcut, cât și pentru cel suferit. Și ne avertizează cu privire la riscul de a ne împietri împotriva celorlalți atunci când Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație, ceea ce poate duce la mânie și la lipsa de pace interioară.
O viață de succes nu este definită de posesiunile materiale, ci de glorificarea milei și a iubirii lui Dumnezeu, ceea ce este întotdeauna posibil cu credința în puterea Sa transformatoare.
Una dintre cele mai importante provocări din lumea de astăzi este dificultatea de a ne accepta pe noi înșine. Philippe subliniază faptul că privirea plină de iubire a lui Dumnezeu asupra noastră este fundamentală pentru acceptarea noastră de sine. Acceptându-ne fragilitatea și acceptând iubirea Sa, găsim libertatea de a ne iubi pe noi înșine și pe ceilalți.
Jacques Philippe ne reamintește că, în mijlocul luptelor interne ale lumii moderne, prezența lui Dumnezeu și iubirea Sa milostivă sunt cea mai mare mângâiere și speranță a noastră. Pe măsură ce îl primim pe Dumnezeu în inimile noastre, găsim încrederea și bucuria care vin din dragostea Sa veșnică.
Prin aceste cuvinte, Jacques Philippe ne oferă o lumină de speranță în vremuri de incertitudine, amintindu-ne că, chiar și în cele mai întunecate momente, Dumnezeu este prezent, iar dragostea și mila Sa infinită nu ne abandonează niciodată.
