"În familia mea suntem patru: tata, mama, sora mea mai mică și eu. Părinții mei sunt oameni cu valori creștine profunde și ne-au insuflat întotdeauna dragostea pentru Hristos, pentru Maica Domnului și pentru Biserică. Mulțumită lui Dumnezeu și muncii asidue a părinților mei, am reușit să trăim cu cele necesare. Am rămas foarte apropiați de restul familiei (bunici, mătuși, unchi și verișori).

Datorită unei burse am putut să studiez la Universitatea Catolică Redemptoris Mater (UNICA), la specializarea Relații Internaționale și Comerț Internațional și am absolvit în 2019. Un ziar local mi-a acordat un interviu datorită rezultatelor mele academice bune.

Cred că vocația la slujirea preoțească a fost întotdeauna ca o mică sămânță care a crescut puțin câte puțin. În copilărie, mergeam la Liturghie în fiecare duminică, iar joia o însoțeam pe bunica mea paternă - care era slujitoare extraordinară a împărtășaniei - la Ora Sfântă cu Sfântul Sacrament.

Apoi am început să fiu băiat de altar și am plecat la 17 ani. La vârsta de 12 ani am făcut retragerea de evanghelizare (conform metodei Sistemului Integral de Nouă Evanghelizare al CELAM), iar la 13 ani am intrat în pastorația tinerilor, unde am reușit să-mi maturizez vocația.

M-am implicat foarte mult în misiunea de pastorație a tinerilor în parohia mea, în dieceza mea și în țara mea, fără să-mi abandonez studiile. În această slujire am reușit să discern bine și am ajuns să înțeleg că Dumnezeu mă chema la ceva mai mult.

Momentul de cotitură, în care consider că Dumnezeu mi-a confirmat chemarea, a fost în 2019, în timpul celui de-al XI-lea Forum Internațional al Tinerilor - organizat de Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață.

Participanții la această întâlnire au avut ocazia de a-l asculta pe Sfântul Părinte, iar în cuvintele sale Papa ne-a cerut să fim curajoși și să ne dăruim fără teamă în slujba Domnului. Aceste cuvinte au fost impulsul final care m-a motivat să fac pasul definitiv de a intra în seminar.

Pe când absolveam universitatea în acel an, am decis să renunț la slujba mea (lucram pentru o companie de asigurări de mai bine de un an) și să las responsabilitățile mele în domeniul tineretului în cadrul Conferinței Episcopale.

Am vorbit cu episcopul meu, care la acea vreme era președintele departamentului de tineret al CEN, și i-am prezentat demisia mea; i-am explicat că demisionez pentru că mă simt chemat să intru la seminar, iar el a acceptat-o de bunăvoie. În anul următor am intrat la seminar și episcopul meu a decis să mă trimită să studiez la Pamplona.

"În Bidasoa este o experiență minunată. Faptul că am putut împărtăși cu seminariști din diferite țări m-a umplut de experiențe îmbucurătoare pentru formarea mea spirituală, intelectuală și culturală", spune el.

Formarea care ni se oferă în seminar este fenomenală; datorită acestei formări am reușit să înțeleg marea importanță a direcției spirituale în viața unui seminarist și a unui preot.

Este de mare ajutor pentru noi să avem oameni care sunt dedicați vocației tale și care te ajută să depășești dificultățile care pot apărea pe parcurs. Direcția spirituală, spovedania și Sfânta Liturghie bine trăită fac din Bidasoa un loc în care întâlnirea cu Isus Cristos este cel mai important lucru.

Bineînțeles, pe lângă toate acestea, există și alte mijloace de formare, cum ar fi adunările, evenimentele sportive etc. În Bidasoa, libertatea seminariștilor este foarte mult îngrijită și acest lucru ajută la consolidarea vocației.

În Nicaragua este nevoie de preoți care să se angajeze ferm în misiunea de evanghelizare a Bisericii. Păstori care, cu curaj și iubire, apără oile de lupi; păstori care proclamă mesajul de mântuire al lui Hristos și care, în adevăr, apără ceea ce este corect în fața nedreptății.

Urmând exemplul pe care ni l-au dat episcopii, întreaga Biserică din Nicaragua trebuie să se pună în slujba nevoilor oamenilor, știind să sufere alături de ei și însoțindu-i în momentele importante și dificile.

Sărăcia, inegalitatea și lipsa libertăților individuale și colective sunt unele dintre cele mai mari provocări sociale ale țării.

"Aș dori să le mulțumesc binefăcătorilor pentru sprijinul deosebit pe care ni-l acordă. Fiți siguri că sunteți mereu în rugăciunile noastre și că tot ceea ce faceți va fi pus în slujba misiunii de evanghelizare a Bisericii".

Bidasoa este ca o mică comoară în care putem fi formați în doctrina bună și sănătoasă a Bisericii (cu aceasta nu fac decât să repet cuvintele pe care mi le-a spus episcopul meu înainte de a pleca aici. În acești doi ani am putut confirma aceste cuvinte ale episcopului meu) Vă mulțumesc pentru angajamentul vostru pentru această cauză!