Berman de Jesús Robles Romero este un preot nicaraguan din Dieceza de Granada, student în anul II al Licenței în Teologie Sistematică (orientare în Teologie Morală și Spirituală) la Facultatea de Teologie a Universității din Navarra.
"Doresc să vă împărtășesc în câteva rânduri parcursul meu vocațional, în care Providența divină și-a manifestat milostivirea față de mine, destinându-mă prin har și iubire curată la această slujire preoțească, chemare care a fost confirmată la 8 decembrie 2018, Solemnitatea Imaculatei Concepții a Mariei, Mama noastră.
Mulțumită lui Dumnezeu, m-am născut și am crescut alături de părinții mei și de cei patru frați ai mei într-o atmosferă familială de credință creștină, ceea ce m-a ajutat să experimentez măreția Domnului de la o vârstă foarte fragedă și a trezit în mine dorința de a-i corespunde.
Prima amintire pe care o am despre neliniștea mea vocațională a fost pe când aveam cinci ani; cu acea ocazie, tatăl meu m-a întrebat ce vreau să mă fac când voi fi mare, la care am răspuns prompt: "Vreau să fiu preot". Mi-a spus că a doua zi mă va duce la preotul paroh din oraș, pentru ca acesta să mă facă preot; bineînțeles că nu a făcut-o, pentru că eram prea mic și nu eram conștient de ceea ce spunea.
Pe măsură ce am îmbătrânit, a crescut în mine, în liniște, și acea lumină a vocației care mi-a venit ca strălucirea unei stele căzătoare când eram foarte tânăr. Am participat foarte îndeaproape la activitățile din capela comunității mele în zilele de duminică, unde un laic conducea ceea ce noi numeam Celebrarea Cuvântului lui Dumnezeu, din cauza absenței preotului; parohia mea, cu sediul în sat, era formată din peste 50 de comunități ca a mea, ceea ce făcea imposibilă prezența frecventă a preotului la celebrările comunităților.
Când eram la liceu, preotul venea la capela mea de patru ori pe an pentru a celebra sacramentele, la fiecare trei luni; era o mare petrecere, totul era suspendat în comunitate pentru a merge la biserică. Și văzând acea deschidere a oamenilor pentru celebrarea sacramentelor mi se trezea curiozitatea de ce nu venea mai des preotul dacă oamenii mergeau cu mare dăruire la capelă atunci când era în comunitate, mai mult, dacă aproape toată lumea îl căuta pentru a-l saluta, pentru a vorbi cu el; ei bine, nu mi-am rezervat curiozitatea, i-am făcut cunoscut curiozitățile mele și mi-a răspuns că de ce nu venea la capelă să celebreze sacramentele.
Erau mulți preoți; cu siguranță am întrebat și eu despre cauzele lipsei de preoți și despre cerințele pentru a deveni preot.
La vârsta de 17 ani am intrat la seminarul minor al diecezei mele pentru un an de studii pregătitoare, după ce am terminat studiile secundare, știind că voi încerca, pentru a vedea dacă Domnul mă cheamă pe această cale.
Le-am spus asta părinților mei, iar ei mi-au confirmat acest lucru, spunându-mi că, dacă nu simt că mă descurc bine, mă pot întoarce acasă fără nicio problemă pentru a studia la universitate.
Am intrat în ianuarie 2011, în anul următor am intrat la Seminarul Major, tot în dieceza mea, și de acolo am plecat anul trecut ca preot pentru a-mi continua formarea aici, în Navarra, datorită generozității și dedicării voastre, a tuturor. Mă rog la Dumnezeu și la Fecioara Maria pentru nevoile și intențiile voastre".
"Mulțumită rugăciunilor voastre, avansez în încercarea mea de a deveni un alt Hristos. În același mod, așa cum ajutați spiritual, ajutați și material, pentru că acest lucru nu ar fi posibil fără oameni cu inimi generoase, care se gândesc la viitorul Bisericii. De aceea, vă mulțumesc necondiționat pentru carisma voastră de slujire, colaborare și disponibilitate.
Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea pe care o faceți în Biserică, pentru ca ea să fie rodnică, și să vă binecuvânteze lucrarea personală. Pentru că aceasta este cauza din care vor apărea mai multe acte de generozitate în lume, mai mulți preoți în Biserică și mai mulți oameni dedicați prin exemplul vostru. Vă încredințez Maicii noastre, Fecioara Maria, fiica lui Dumnezeu Tatăl, Mama lui Dumnezeu Fiul și Soția lui Dumnezeu Duhul Sfânt.
