Trăiesc într-o continuă recunoștință față de Dumnezeu pentru prietenii buni pe care mi i-a dat.

Numele: Jonathan Daniel Mendoza Martínez.
Vârsta: 23 de ani.
Situație: Seminarist.
Origine: Granada, Nicaragua.
Studiu: A studiat teologia la Universitatea Navarra din Pamplona.

Mă frapează în mod deosebit momentul Liturghiei euharistice

Numele meu este Jonathan Daniel Mendoza Martínez, din Dieceza de Granada, Nicaragua.

"De mic copil, a avut întotdeauna dorința de a deveni preot, fiind interesat în mod deosebit de liturghia euharistică. În urma acestei neliniști, în 2016, a intrat la Seminarul Minor al diecezei de Granada.

La început, părerea părinților mei nu a fost prea de acord, pentru că mi-au spus să studiez altceva și să am o profesie cu un venit. Cu toate acestea, m-am gândit altfel să merg și să încerc ce este un seminar.

După un timp, am ajuns să rămân, așa că m-am dus la seminarul cel mare. În timp ce eram acolo, mi s-a prezentat opțiunea de a-mi continua studiile în afara țării. O altă decizie care nu i-a plăcut mamei mele, deși m-a susținut. Acum mă bucur de această experiență minunată, faptul că pot fi alături de oameni din culturi diferite este șocant și provocator în același timp. Acest lucru se datorează faptului că, printre multe culturi și medii diferite, este un exercițiu de înțelegere. În același timp, este o îmbogățire, pentru că ceea ce pot contribui eu, contribuie și ei la mine. Prin urmare, este important să prețuim și, în același timp, să știm că fiecare poveste are ceva diferit, dar, în același timp, ceva în comun care permite o îmbogățire a experiențelor. În principal, pentru că acest lucru ne servește nu doar în aceste momente în care ne formăm, ci pentru tot restul vieții noastre. Este o experiență care ne marchează întreaga viață, iar acest lucru ne face să ne confruntăm cu multe realități pe care lumea are nevoie să le solidifice. Din acest motiv, noi, cei care suntem aici, aducem o mare provocare lumii și, în cele din urmă, Bisericii.

Trei ani mai târziu, în 2019, m-au sunat formatorii mei și mi-au spus că există posibilitatea de a termina studiile de formare la Seminarul Bidasoa și la Universitatea din Navarra, la care am răspuns că mi-ar plăcea.

Din acel moment am pornit într-o nouă experiență, de la a mă urca într-un avion, pentru că în țara mea călătoream doar cu autobuzul, la a cunoaște o altă țară în afara continentului meu și cu mulți oameni de pe toate continentele, cunoscându-le viața, bucuriile, dificultățile...".