Cleyver Joshua este cel mai mare dintre cei trei frați și este un comunicator social. De la vârsta de 15 ani, a început să frecventeze biserica la invitația Surorile misionare de acțiune parohială care frecventau parohia sa. "Încetul cu încetul, Dumnezeu mi-a dat mici "misiuni" pe parcurs", explică el.
În acei ani de adolescență și tinerețe, a fost coordonatorul grupului de tineri din parohie și a descoperit astfel marea familie a lui Dumnezeu. "Din acest motiv, Biserica este pentru mine o mare familie în sânul căreia Dumnezeu ne modelează pentru a atinge fericirea", spune acest seminarist venezuelean.
Deși era foarte mulțumit de tot ceea ce făcea în grupul său de tineri, "în inima mea simțeam încă o neliniște, înțelegeam că Dumnezeu îmi cerea mai mult". După absolvirea studiilor de comunicator social, a lucrat în programe de radio și televiziune cu caracter religios și a început să se formeze în el o idee mai clară: "să-L anunț pe Dumnezeu nu doar cu cuvintele mele, ci cu întreaga mea viață".
De aceea, după un proces de discernământ, la 13 mai 2014, de sărbătoarea Fecioarei Maria de la Fatima, sub protecția maternă a Fecioarei Maria, "am decis să accept această aventură la care mă invita Dumnezeu, drumul spre preoție! În același an, am intrat la seminar și, cinci ani mai târziu, după filozofie, Dumnezeu m-a surprins din nou prin intermediul episcopului meu, Episcopul Carlos Alfredo Cabezascare m-a informat că vrea să mă trimită să studiez în Spania.
"Am simțit imediat vocea lui Dumnezeu care la început mă chemase printr-o congregație născută în Spania și care acum mă dorea în această țară, pentru a-mi întări formarea. Pe 8 septembrie 2019 am ajuns la Seminarul Internațional Bidasoa, un loc în care Dumnezeu mi-a dat o familie foarte mare și diversă de seminariști și formatori.
Care sunt principalele probleme din Venezuela care afectează libertatea religioasă?
"Criza socială, politică și economică din Venezuela afectează în mod direct modul în care poporul venezuelean își exprimă și își trăiește credința. Aceiași oameni care se adună în bisericile noastre sunt cei care sunt nevoiți să părăsească țara în căutarea unor condiții de viață mai bune, cel care trebuie să stea la coadă la nesfârșit pentru produse de primă necesitate, cel care trebuie să își dubleze orele de muncă pentru că un singur salariu nu este suficient pentru a întreține o gospodărie.
Pastorii noștri au denunțat aceste indignări pe care le trăiesc venezuelenii și mulți au confundat această voce crezând că biserica vrea să "facă politică", dar nu este așa, episcopii noștri își îndeplinesc sarcina de a anunța și denunța la timp și în afara timpului ceea ce se întâmplă în țară pentru a căuta o mai bună calitate a vieții pentru poporul lui Dumnezeu care este pelerin în Venezuela".
Există o proliferare a altor credințe care se îndepărtează de practicile catolice?
"Biserica venezueleană, așa cum am menționat mai sus, a denunțat proasta gestionare a guvernului și a avut ca răspuns, din partea celor aflați la putere, promovarea unor acțiuni culturale foarte îndepărtate și contrare tradiției creștine. De la președintele Hugo Chávez, aflat în conflict cu Biserica Catolică, a fost îmbrățișată așa-numita "diversitate religioasă", în special Santeria. Într-adevăr, Chávez a fost primul președinte al așa-numitei Republici Bolivariene a Venezuelei care a făcut din Santeria "religia oficială" a guvernului, obținând o influență socială și politică enormă.
În prezent, sub administrația lui Nicolás Maduro, acest tip de practică a crescut. La 24 iunie 2021, la inițiativa guvernului, a avut loc în Venezuela prima reuniune "cultista" a santeroșilor care o venerează pe María Lionza (divinitate a spiritiștilor), pe care vor să o transforme în sfânta patroană a țării, lucru care este interpretat ca o încercare a santeriei, cu sprijinul guvernului, de a o înlocui pe Fecioara din Coromoto, protectoarea tradițională a țării, cu această figură păgână".
Cum se simte Venezuela, există progres social?
Din punctul meu de vedere, cel mai mare progres pe care l-a făcut Venezuela este descoperirea unui popor puternic, fratern și perseverent în fața dificultăților. Biserica din Venezuela a ajutat foarte mult la acest progres care, deși pare mic, este de o valoare incalculabilă. Printre marile lucrări ale bisericii, pot evidenția activitatea fundației Caritas la nivel național, care a adus hrană și îmbrăcăminte multor venezueleni.
Cleyver Josué Gómez Jiménez este un seminarist din Dieceza de Punto Fijo, în Venezuela. Are 31 de ani și în prezent studiază teologia la Seminarul Internațional Bidasoa din Pamplona.
Iată cum îi definește el pe tinerii venezueleni: Tinerii venezueleni se caracterizează prin faptul că sunt "visători", visează la o țară plină de pace, fericire, securitate, cu oameni care au mâncare și medicamente. Ei visează să poată trăi în țara noastră și să nu fie nevoiți să părăsească țara din cauza lipsei acestor resurse. Ei au găsit răspunsul la aceste visuri mărețe în Dumnezeu prin credință, așa că au devenit forța motrice a bisericii noastre. Nu putem vorbi despre biserica din Venezuela fără să ne referim la tineri care, cu spiritul lor caracteristic, pătrund în toate grupurile apostolice și se angajează în fiecare zi pentru o țară mai bună.
Cum vedeți tinerii din țara dumneavoastră din punct de vedere religios?
Tinerii venezueleni se caracterizează prin faptul că sunt "visători", visează la o țară plină de pace, bucurie, siguranță, cu oameni care au hrană și medicamente. Ei visează să poată trăi în țara noastră și să nu fie nevoiți să părăsească țara din cauza lipsei acestor resurse. Ei au găsit răspunsul la aceste vise mari în Dumnezeu prin credință, astfel încât acestea au devenit motorul bisericii noastre. Nu putem vorbi despre biserică în Venezuela fără a-i menționa pe tinerii care, cu spiritul lor caracteristic, pătrund în toate grupurile apostolice și se angajează în fiecare zi pentru o țară mai bună.
Cum credeți că mesajul lui Isus poate ajunge mai mult la ei?
Dacă sectorul politic ar colabora la transmiterea credinței, ar fi, fără îndoială, mult mai mulți tineri care ar primi Vestea Bună a Evangheliei. Cu toate acestea, biserica venezueleană continuă să lucreze zi de zi pentru a-i evangheliza pe tineri și pentru a le transmite un mesaj de încurajare în fața dificultăților.
Ați putea face vreo sugestie cu privire la Sinodul Episcopilor privind sinodalitatea?
Aceasta este o mare oportunitate pe care întreaga biserică ar trebui să o valorifice, în special laicii, pentru că sinodul încearcă să reflecte, printre altele, asupra modului în care sunt ascultați și asupra modului în care se construiesc legăturile de comunicare în comunități. Odată cu Sinodul ni se oferă un moment de reflecție profundă asupra modului în care suntem Biserică, un mod de a privi în interiorul trăirii credinței noastre pentru a da roade abundente. Suntem invitați încă o dată să deschidem porțile Bisericii, nu doar celor care frecventează parohiile, ci tuturor.
Cum ar trebui ca toți catolicii să se implice mai mult și să ajungă mai mult la oameni?
Să trăim pe deplin ceea ce mărturisim și acest lucru se exprimă prin respect, toleranță și întâlnire cu ceilalți. Putem cădea în tentația de a ne considera judecători și de a-i critica pe cei care nu gândesc ca noi sau, mai rău, de a-i arăta pe alții ca fiind "păcătoși", ca și cum noi am fi perfecți.
Cu astfel de atitudini nu arătăm o față bună a Bisericii lui Isus Hristos, care a ieșit în întâmpinarea publicanilor, a păcătoșilor publici, a femeilor marginalizate, a soldaților armatei romane de ocupație, a leproșilor... Cred că urmând exemplul lui Isus am atrage mai mulți oameni la El.
Ce părere aveți despre evanghelizarea social media?
În calitate de comunicator social, consider că social media este un instrument excelent pentru evanghelizare. Trăim într-o lume din ce în ce mai digitală și nu putem să nu-L facem pe Dumnezeu prezent în acest spațiu.
În această privință, este important să înțelegem că, așa cum există multe daruri în Biserică, există, de asemenea, modalități variate de evanghelizare prin intermediul rețelelor de socializare care se adresează unei anumite părți a Poporului lui Dumnezeu (copii, tineri, adulți, consacrați, religioși, laici...). Dacă nu înțelegem acest lucru, putem cădea în riscul de a compara și de a judeca modul în care rețelele sunt folosite în evanghelizare, luându-le meritul pe care îl au. În ceea ce mă privește, folosesc rețelele mele de socializare pentru a publica mesaje și reflecții despre credința noastră și, în același timp, continui să public experiențele mele zilnice, pentru că nu putem separa viața de zi cu zi de credință, întrucât o trăim nu doar în biserică, ci și în viața noastră de zi cu zi.
"Cel mai mare progres pe care l-a făcut Venezuela, din punctul meu de vedere, este descoperirea unui popor puternic, fratern și perseverent în fața dificultăților. Biserica din Venezuela a ajutat foarte mult la acest progres care, deși pare mic, este de o valoare incalculabilă".
Ce ți-a plăcut cel mai mult la șederea ta în Spania?
Fără îndoială, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost marea bogăție religioasă a țării. Spania este leagănul unor mari sfinți și un loc privilegiat al unor evenimente importante pentru credința noastră. Mi-a umplut inima să mă aflu în astfel de locuri spirituale, de exemplu, castelul în care a trăit Sfântul Francisc Xavier sau mănăstirea Întâmpinării, unde Sfânta Tereza de Avila a trăit mari momente de intimitate cu Dumnezeu.
Și ce v-a surprins cel mai mult la țara noastră?
Ceea ce m-a surprins cel mai mult este bogăția arhitecturală a frumoaselor temple care decorează întreaga țară, care te face să te simți într-o atmosferă de rugăciune și meditație. Cine nu este plăcut surprins când contemplă, de exemplu, frumusețea templului Sagrada Familia din Barcelona? Ei bine, eu sunt unul dintre cei care se simt îndrăgostiți atunci când contemplă frumusețea care se reflectă în aceste locuri sacre.
Un ultim cuvânt către binefăcătorii și prietenii CARF
Cred că este esențial pentru viața tuturor creștinilor să ne punem această întrebare Ce vrea Dumnezeu de la mine? Și să îi răspundem prin rugăciune, pentru că nu este un răspuns care izvorăște doar din dorințele noastre, ci este în comuniune cu voința lui Dumnezeu care ne cunoaște perfect, pentru că ne-a creat cu mare iubire și de aceea știe ce ne face fericiți. Răspunzând la această întrebare putem găsi locul exact în care ne putem împlini pe deplin și îi putem sluji pe ceilalți cu mare bucurie, fie că suntem laici, consacrați sau religioși. V-ați întrebat vreodată ce vrea Dumnezeu de la voi?
Marta Santín, Jurnalist specializat în informații religioase.
