Vă mulțumesc că faceți parte din povestea mea.

Numele: Cleyver Josué Gómez Jiménez.
Vârsta: 32 de ani.
Situație: Seminarist.
Origine: Punto Fijo, Venezuela.
Studii: Teologie la Seminarul Internațional Bidasoa din Pamplona.

Sunt plin de bucuria de a înțelege că Dumnezeu continuă să îndrume acest drum al slujirii și al dedicării.

Cleyver Josué Gómez Jiménez este un seminarist din Dieceza de Punto Fijo, Venezuela, student în anul al treilea la Licență în Teologie la Universitatea din Navarra.

"De la vârsta de 15 ani, am început să merg la biserică la invitația unor călugărițe (Misionare ale Acțiunii Parohiale) care frecventau parohia mea.

Încetul cu încetul, Dumnezeu mi-a dat mici "misiuni" pe parcurs.

Am fost coordonator al grupului de tineret al parohiei, repetent al serviciului de animație misionară "Jovenmisión", coordonator diecezan al Pastoralei Tineretului și, în acea perioadă, am obținut diploma de comunicator social, iar timp de câțiva ani am lucrat în mass-media radio și televiziune, realizând programe religioase.

În inima mea simțeam încă o neliniște, înțelegeam că Dumnezeu îmi cerea mai mult.

După un proces de discernământ, la 13 mai 2014, în ziua sărbătorii Fecioarei Maria de la Fatima, sub protecția maternă a Fecioarei Maria, am decis să accept această aventură la care mă invita Dumnezeu, drumul spre preoție!

 Am intrat la Seminarul San Ignacio de Antioquia al Arhidiecezei de Coro pentru a începe drumul meu spre preoția ministerială. Când mi-am terminat studiile de filosofie, Dumnezeu m-a surprins din nou prin intermediul episcopului meu, care m-a informat că dorește să mă trimită să studiez în Spania, la Seminarul Internațional Bidasoa.

În acel moment am simțit un amestec de sentimente, dar, fără îndoială, ceea ce m-a umplut cel mai mult a fost bucuria de a înțelege că Dumnezeu mă conducea în continuare pe acest drum al slujirii și al dăruirii.

Mărturisesc că niciodată, nici măcar în cele mai nebunești vise ale mele, nu m-am gândit că voi putea vreodată să plec din țara mea, cu atât mai puțin să mă urc într-un avion, deoarece familia mea nu are resurse economice mari, iar situația din țara mea nu este cea mai bună.

În ciuda tuturor lucrurilor, Dumnezeu a început să deschidă calea pentru a îndeplini această dorință a episcopului meu, care devenise și dorința mea.

Am fost foarte entuziasmată să văd pe internet videoclipuri despre Bidasoa și să aflu cum va fi acest loc binecuvântat, unde Dumnezeu mă invita să continui să mă modelez ca un olar.

Pe 8 septembrie 2019, am sosit la Bidasoa, puțin trist că îmi părăsesc familia, dar Dumnezeu, care nu se lasă întrecut în generozitate, mi-a dăruit o altă familie foarte mare și diversă de seminariști și formatori. Am întărit răspunsul meu la această vocație pe care Domnul mi-a dat-o datorită a tot ceea ce am putut experimenta în formare la Bidasoa.

Îmi voi permite să vă spun o anecdotă despre cineva pe care o iubesc foarte mult și care a fost, fără îndoială, protagonista acestui proces, micuța mea mamă din ceruri, Fecioara Maria. În 2012, cu doi ani înainte de a intra la seminar, am dat peste un articol în ziar care vorbea despre o devoțiune mariană, necunoscută pentru mine la acea vreme, Maica Domnului de la Stâlp.

Am citit-o cu mare entuziasm și din acea zi am dat peste cărți, recenzii, imagini, tablouri... cu diverse ocazii. Totul despre Sfânta Fecioară de la Pilar; îmi amintesc că obișnuiam să le repet prietenilor mei, în glumă, că Fecioara de la Pilar mă urmărea pentru că îmi apărea peste tot.

Într-o zi, o doamnă a venit la locul unde lucram și mi-a dăruit o broșă cu Fecioara din Pilar pe care o cumpărase de la sanctuarul marian din Spania, i-am mulțumit și îmi amintesc că i-am spus că această broșă este cea mai apropiată de acel loc binecuvântat, iar ea mi-a răspuns că, dacă Fecioara mă urmărește, îmi va da harul de a vizita într-o zi acel loc unde s-a arătat apostolului Iacob.

Șapte ani mai târziu, această întâlnire mult dorită cu Maica Domnului a avut loc în sanctuarul ei, datorită unei excursii a Seminarului Bidasoa. Acolo am înțeles că a fi aici este un har pe care Dumnezeu mi l-a pus în cale, sunt din ce în ce mai sigură de vocația mea și, pentru a o exprima, îmi place să folosesc fraza Sfintei Tereza de Lisieux: "Vocația mea este iubirea".

Vă mulțumesc că faceți parte din povestea mea.

DONEAZĂ ACUM