Domnul mi-a cerut să renunț la slujba mea, la profesia mea, la studiile mele, chiar și la familia mea, pentru a-L urma.

Numele: Julio César Morillo Leal
Vârsta: 33 de ani
Situație: Seminarist
Origine: Cabimas, Venezuela
Estudia: Studiază teologia la Seminarul Internațional Bidasoa din Pamplona.

Am decis să-mi las viitorul în mâinile lui Dumnezeu și să las să se facă voia Lui în viața mea.

Julio César Morillo are 33 de ani și este seminarist din dieceza de Cabimas, Venezuela. Este cel mai mare dintre cei doi frați dintr-o familie modestă.

"De la o vârstă fragedă am primit multă atenție din partea familiei mele, deoarece am crescut cu bunicii mei în satul lor în primii ani de viață.

Apoi am plecat să locuiesc cu părinții mei la oraș, iar schimbarea a fost foarte grea, pentru că erau puține momentele în care puteam fi liniștiți. Părinții mei nu se înțelegeau prea bine și, când aveam 15 ani, situația era atât de dificilă încât m-am gândit să plec de acasă, dar atunci părinții mei au divorțat și am rămas să locuiesc cu sora mea și cu mama mea.

De la acea vârstă a trebuit să îmi asum anumite responsabilități în casă și mi-am stabilit diverse obiective care m-au determinat să mă concentrez pe realizarea lor cu multă muncă, dedicare și efort. Am proiectat în așa fel încât să îmi doresc o viață și am urmat acel plan până când l-am realizat.

Am ales să studiez ingineria pentru că sunt pasionat de cifre, așa că visul meu era în primul rând să absolv ca inginer, pentru a putea apoi nu numai să practic în domeniu, ci și să predau la nivel universitar.

În ceea ce privește vocația mea, trebuie să spun că fiecare are propria sa poveste și primește chemarea Domnului de a-l urma într-un mod special. În cazul meu, încă de tânăr am făcut parte din diferite mișcări și grupuri apostolice din cadrul Bisericii din țara mea, cum ar fi Jovenmisión, Pastoral Juvenil, Cursillos de Cristiandad, Legión de María și unul în special, Encuentros Familiares de Venezuela, unde l-am slujit pe Dumnezeu timp de mai mulți ani.

Interesant este că această mișcare se concentrează pe familie și pe angajamentul personal de a crea o viitoare familie. Proiectul meu de viață era axat pe această cale, în timp ce în proiectul meu profesional am simțit mereu prezența lui Dumnezeu, ceea ce m-a făcut să cred că asta era ceea ce Dumnezeu voia pentru mine.

Am absolvit ca inginer petrolier și mi-am exercitat profesia în acest domeniu și ca profesor universitar. Eram la apogeul proiectului meu profesional: familia mea era foarte mulțumită de rezultatele pe care le obținusem până atunci, iar prietenii mei erau oarecum admirați de realizările mele la o vârstă atât de fragedă.

Am crezut că acesta va fi lucrul care mă va face pe deplin fericită, dar în realitate nu a fost așa. M-am simțit puțin gol și am simțit că sunt chemat la altceva, așa că a trebuit să mă concentrez să descopăr acest lucru.

A fost o adevărată lovitură să realizez că proiectul meu eșuase, în ciuda succesului pe care îl obținusem până atunci, și atunci am început o căutare pe care, cu ajutorul directorului meu spiritual, am dus-o la bun sfârșit, începând prin a decide să îmi las viitorul în mâinile lui Dumnezeu și să las voia Lui să se facă în viața mea.

În acel moment mi-am dat seama că, deși îmi făcusem planul, nu l-am supus niciodată atenției lui Dumnezeu pentru a vedea dacă era ceea ce El dorea cu adevărat pentru mine, ci doar rugăciunea mea s-a bazat pe solicitarea de ajutor pentru a-l realiza și simt că Dumnezeu mi-a permis să îl îndeplinesc.

Din acel moment, au început să se întâmple diverse evenimente în care am văzut clar că Domnul îmi cerea să mă dăruiesc total pentru a-L urma: să-mi părăsesc locul de muncă, profesia, studiile, chiar și familia mea, care la început nu era de acord.

Nu înțelegeau schimbarea pe care ar însemna să las tot ceea ce construisem de-a lungul anilor pentru a porni pe un nou drum. Unii au văzut în asta un semn de imaturitate sau confuzie din partea mea și chiar am simțit că mă priveau cu milă și dezamăgire.

Acolo mi-am amintit o frază mare a Sfântului Ioan Bosco care m-a făcut să mă încredințez mai mult în Dumnezeu în fața a ceea ce trăiam: "Când este vorba de a urma o vocație, trebuie să fii gata să sacrifici totul". Apoi am luat decizia de a porni în această aventură a vocației și Dumnezeu s-a ocupat treptat de a pune totul la locul lui, de a-mi însoți familia și de a lua locul pe care l-am lăsat în ea.

Am simțit mila lui Dumnezeu că m-a chemat și de aceea am început pregătirea mea acum puțin peste 6 ani, iar până acum sunt foarte fericit să văd că visul pe care Dumnezeu l-a avut pentru mine se realizează, în ciuda slăbiciunilor mele".

DONEAZĂ ACUM